Am ales un titlu tampit pentru a ilustra starea precara in care se afla sistemul sanitar din Romania. In fapt, aceasta combinatie ciudata de cuvinte – folosita de unul dintre centrele private de diagnostic si analiza din Romania (GRAL Medical) pe post de slogan – este absurda in conditiile in care “miracol” inseamna un fenomen iesit din comun, iar “sanatatea” este starea fizica si fiziologica normala a unui organism. In mod clar, cei care au ales acest slogan s-au confruntat cu o dureroasa lipsa de inspiratie, insa daca ne rupem de sensurile stricte ale cuvintelor alese putem accepta ca mesajul are o tenta alegorica. “Miracolul sanatatii” este o metafora, iar substratul prinde bine in peisajul romanesc, unde “Moartea domnului Lazarescu” reda fidel amorteala, absurdul, zbuciumul si agonia societatii noastre.

Rapus in cotidian de maratonul dintre cariera si familie, interactiunea cu lumea medicala poate fi cu adevarat socanta. Si asta chiar daca uneori, tangential, prin informatiile venite pe diverse canale media, faci cunostinta cu sistemul sanitar Made in Romania! Atunci cand esti in postura omului ce are nevoie de spital, ca pacient sau insotitor, afli ca lumea in care traim este bolnava pentru ca locul unde s-ar putea implini este suferind. Beteag si neputincios, sistemul sanitar parca nu mai are puterea de a vindeca, ci de a rascoli ranile. Stiu ca exagerez si ca lucrurile nu sunt chiar asa, deoarece exista medici exceptionali, care fac minuni, dar nu pot inchide ochii in fata grotescului ce te copleseste cand intri intr-o unitate medicala. Spitalele din Romania arata jalnic. Monstri de caramida si beton sunt adevarate focare de infectie, iar daca fizic ai puterea sa nu cedezi in fata agentilor patogeni, psihic nu ai cum sa nu ramai macar un pic sensibilizat de “supuratiile vizuale”. Daca nu ai vedea in fiecare salon cate o icoana si nu ai auzi “Tatal nostru” murmurat de cate un om ai putea spune ca aceste sandramalele ce poarta nume de spitale au fost uitate de Dumnezeu.

Este o tortura, in adevaratul sens al cuvantului, toata acea perioada pe care un om suferind o petrece intre peretii scorojiti sau superficial varuiti ai unui spital de la noi. Dincolo de boala de care incearca sa se lepede, “pacientul roman” este nevoit sa treaca si peste alte obstacole. Chircit de durere in patul de fier ruginit, bolnavul pare a se piti de ochii celorlalti. Amalgamul de trairi si sentimente accentueaza starea de disconfort si durere. Simte umilinta, frustrare, mizerie, zbucium, singuratate, excludere, amaraciune, suferinta, agonie. Apoi simte nimicul si tacerea. Un om care si-a petrecut cateva zile intr-un spital din Romania are nevoie, dincolo de perioada de convalescenta, de cateva zile bune de terapie psihica.

Nu mai este nici un secret faptul ca sistemul sanitar – resemnat in fata saraciei lucie si neputincios in fata microbienilor (a se citi businessmani de clasa!) devoratori de bani publici – mai lupta cu boala bazandu-se numai pe maiestria doctorilor, conditionata cateodata, din pacate, de “atentia” aratata buzunarului de la halat. Nu sunt medicamente, nu exista aparatura performanta decat in cateva spitale, nu sunt seringi, medicii tineri si asistentele parasesc tara (pe buna dreptate!) sedusi de salariile din tarile occidentale…

Am cochetat in ultima vreme, in multe randuri, cu cateva dintre unitatile medicale din Bucuresti. Multumesc lui Dumnezeu, oamenii pe care i-am insotit sunt mai bine acum, insa i-am simtit pe ambii frustrati si abatuti. Sunt doi oameni, care au contribuit temeinic la asigurarile de sanatate, decenii la rand, iar acum cand acei bani ar fi trebuit sa le garanteze un tratament decent s-au dovedit a fi lasi. I-au lasat la greu, inghesuindu-se in buzunarele mari si largi ale democratiei romanesti, aflata in anestezie totala pentru ca baietii buni sa poata opera in voie.

Am scris despre dezastrul in care se afla domeniul medical din Romania pentru a va semnala faptul ca aceasta realitate crunta si cruda nu mai poate fi trecuta cu vederea. Medicina are nevoie de ajutor. Al nostru al tuturor! Inclusiv al bancilor -  companii private care aloca anual sume importante pentru diverse actiuni caritabile. Cred ca in momentul de fata singura sansa pentru sistemul sanitar o constituie initierea unor programe de responsabilitate sociala, care ar putea contribui la modernizarea spitalelor.