Romanii sunt atrasi in continuare de creditele in valuta atunci cand vine vorba de finantarea unui proiect. Datele statistice ale Bancii Nationale a Romaniei confirma preferintele romanilor in materie de imprumuturi. Sfaturile specialistilor privind optarea pentru un credit in moneda in care esti platit au ramas fara ecou, clientii bancilor mizand cu precadere pentru valuta, atrasi de dobanzile mult mai mici fata de cele percepute pentru imprumuturile in moneda nationala.

Potrivit BNR, soldul creditelor acordate de institutiile de credit populatiei si companiilor a crescut in luna mai 2010 cu 1,4 la suta (1,2 la suta in termeni reali) fata de luna aprilie 2010, pana la nivelul de 203.112,1 milioane lei. Creditul in lei s-a diminuat cu 0,1 la suta (-0,3 la suta in termeni reali), in timp ce creditul in valuta exprimat in lei a crescut cu 2,4 la suta (exprimat in euro, creditul in valuta a crescut cu 1,1 la suta).

La 31 mai 2010, creditul neguvernamental a inregistrat o crestere de 2,0 la suta (-2,3 la suta in termeni reali) fata de 31 mai 2009, pe seama majorarii cu 6,7 la suta a componentei in valuta exprimata in lei (exprimat in euro, creditul in valuta s-a majorat cu 6,7 la suta) si a diminuarii cu 4,7 la suta a componentei in lei (-8,7 la suta in termeni reali). Statistica Bancii Nationale releva faptul ca cererea de imprumuturi este scazuta din cauza dobanzilor exagerate promovare de banci. Acolo unde costurile sunt decente, cum este cazul creditelor in valuta, se poate observa un trend ascendent.

Tabel. Creditul neguvernamental

Criza financiara, incertitudinea si teama fata de ziua de maine sunt principalele motive care au contribuit la cresterea interesului romanilor fata de economisire. Potrivit Bancii Nationale a Romaniei, depozitele populatiei si companiilor au crescut in luna mai 2010 cu 0,7 la suta fata de luna aprilie 2010, pana la nivelul de 168.456,4 milioane lei. Comparativ cu luna mai a anului trecut, cresterea economiilor acumulate de romani a fost de 8,4%.

Depozitele in lei ale gospodariilor populatiei au scazut cu 0,6 la suta, pana la 62807,7 milioane lei. La 31 mai 2010, depozitele in lei ale gospodariilor populatiei au inregistrat o crestere de 6,7 la suta (2,2 la suta in termeni reali) fata de 31 mai 2009. Depozitele in lei ale persoanelor juridice (societati nefinanciare si institutii financiare nemonetare) s-au majorat cu 0,6 la suta, pana la 43427,4 milioane lei. La 31 mai 2010, depozitele in lei ale persoanelor juridice erau mai mari cu 7,8 la suta (3,2 la suta in termeni reali) fata de 31 mai 2009.

Depozitele in valuta ale rezidentilor gospodarii ale populatiei si persoane juridice (societati nefinanciare si institutii financiare nemonetare), exprimate in lei, au crescut cu 2,2 la suta, pana la nivelul de 62221,3 milioane lei (exprimate in euro, depozitele in valuta s-au majorat cu 0,9 la suta, pana la 14888,3 milioane euro). Comparativ cu aceeasi luna a anului precedent, depozitele in valuta ale rezidentilor exprimate in lei au crescut cu 10,7 la suta (exprimate in euro, depozitele in valuta ale rezidentilor au crescut cu 10,7 la suta); depozitele in valuta ale gospodariilor populatiei exprimate in lei au crescut cu 17,7 la suta (exprimate in euro, depozitele in valuta ale gospodariilor populatiei au crescut cu 17,7 la suta), iar depozitele in valuta ale persoanelor juridice (societati nefinanciare si institutii financiare nemonetare) exprimate in lei s-au majorat cu 1,0 la suta (exprimate in euro, depozitele in valuta ale rezidentilor persoane juridice s-au majorat cu 1,0 la suta).

 Tabel. Depozitele rezidentilor clienti neguvernamentali

* Sunt incluse conturile curente, depozitele la vedere si toate depozitele la termen indiferent de scadenta

Imi plac poeziile. Sunt pasionat de Eminescu, Stanescu, Bacovia, Minulescu, Gyr sau Labis. Fara a avea pretentia ca as putea sa ma ridic la inaltimea incredibilei lor inspiratii, am incercat sa adaptez relatiei client-banca versurile sublimei poezii “De cate ori, iubito…”, scrisa de Mihai Eminescu. Iata ce a a iesit:

Poem pentru o banca (nu conteaza care!)…

De cate ori, tu – banco, de noi mi-aduc aminte,
Contractul de la credit mi-apare inainte.
Pe foile lui albe, dobanda nu se-arata,
Ci doar mai jos, cu litere de-o schioapa,
Sta scris cat am – cu-adevarat – de plata.

Comisioane, taxe si alte mici tarife,
Cu toate-ngramadite in fraze incalcite,
Sa nu-nteleaga prostu’ ca or sa il sugrume
Atunci cand o sa-i fie viata mai draga-n lume.

Si peste ani de zile, triste si ponosite,
Clientul tot achita la rate otravite.
Ii pare rau acuma, dar ce mai poate face?!
Cand banca-l tot streseaza si nu vrea sa-i dea pace,
Chiar de-a platit pe credit atata cat nu face.

Uitandu-se o clipa cu anii inapoi,
Cand a semnat contractul de credit de nevoi,
Clientul isi da seama c-a fost o mare teapa
C-a dat luna de luna o tot mai mare rata
Si si-a lasat – la banca – casa ipotecata.

Ordonanta de Urgenta Nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori aprobata de Guvernul Romaniei si publicata in Monitorul Oficial in data de 11 iunie 2010 “face curatenie” in lista de comisioane percepute de banci in cazul imprumuturilor. Practic, noua lege obliga institutiile de credit, ca incepand cu data de 21 iunie 2010, sa se limiteze la sase comisioane care pot fi stabilite in noile contracte ce urmeaza a fi incheiate. Aceste taxe se refera la comisionul pentu analiza dosarului perceput numai daca imprumutul se aproba, comisionul de administrare a creditului, comisionul de rambursare anticipata de maximum 1% numai pentru imprumuturile cu dobanda fixa, comisionul de penalizare pentru intarzierea la plata, comisionul unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor si comisionul ce prevede costuri pentru anumite situatii.

Dincolo de excluderea comisionului de rambursare anticipata pentru creditele cu dobanda variabila sau limitarea lui la 1% pentru imprumuturile cu dobanda fixa, actul normativ reuseste sa elimine doua dintre cele mai “dureroase” taxe pentru buzunarele clientilor: comisionul de acordare si comisionul de retragere numerar. Pana in urma cu cateva zile, bancile percepeau consumatorilor inainte de a le pune la dispozitie fizic banii imprumutati trei tipuri de taxe: pentru analiza dosarului, pentru acordarea creditului si/sau pentru retragerea de numerar. Conform noilor prevederi legislative, bancile nu mai pot miza decat pe primul comision, respectiv cel de analiza a dosarului de credit, care va fi platit de consumatori numai in cazul in care imprumutul se acorda. In continuare va prezentam o “descriere” succinta a celor doua comisioane inlaturate prin lege incepand din data de 21 iunie 2010 pentru a intelege absursul acestora.

Comision de acordare – Bancile percepeau aceasta taxa in momentul in care iti acordau creditul solicitat. In urma cu cativa ani, am botezat comisionul de acordare (unele banci ii spuneau comision de instrumentare!) “spaga” pe care clientii o platesc bancilor pentru a primi imprumutul. Stim cu totii ca romanii sunt obisnuiti sa plateasca cate o mica “atentie” doctorului, politistului din trafic, controlorului din tren si functionarului public. Bancile au sesizat si ele acest detaliu si incearcau astfel sa profite din plin de predispozitia cetatenilor de a da un bonus pentru serviciile primite. Ceea ce diferentiaza spaga de la banca de una clasica este modul in care se platea. Daca mita de zi cu zi se achita pe sub mana, la banca spertul era institutionalizat, fiind prevazut in termenii contractuali. Niciun bancher nu a putut sa-mi explice vreodata motivele logice pentru care un client achita aceasta taxa. In sine, ratiunea comisionului de acordare (o denumire total nefericita!) era ingrosarea profitului bancii. Taxa cu pricina se achita procentual din valoarea imprumutului, iar partea proasta este ca se situa undeva la 2% la cele mai multe banci.

Comision de retragere numerar – Bancile aplicau respectivul comision in special creditelor de nevoi (garantate sau negarantate). Mai pe intelesul tuturor, banca nu te imprumuta direct, ci vira suma aprobata intr-un cont. Penru a intra fizic in posesia acestor bani, trebuia sa-i scoti din contul respectiv. In acel moment intervenea comisionul de retragere numerar, care subtia creditul primit, de regula, cu jumatate de procent. Este mai mult decat evident ca o asemenea taxa nu putea fi fair-play pentru client. Si ca sa dam cartile pe fata, putem considera comisionul de retragere numerar cea mai absurda si nesimtita metoda de a mai usura clientul de niste banuti.

Comunicatul de presa prin care BCR anunta ca aliniaza comisioanele la credite la cerintele Ordonantei de Urgenta Nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori este o modalitatea eleganta a bancii prin care isi pune cenusa in cap. Pe langa disparitia sau reducerea comisionului de rambursare anticipata, in functie de tipul dobanzilor (fixe sau variabile) percepute pentru imprumuturi, cea mai interesanta masura adoptata de BCR – nu din proprie initiativa ci fortata prin lege – este reprezentata de aplicarea comisionului pentru analiza dosarului de credit in valoare de 600 lei numai in cazul imprumuturilor acordate.

Practic, aceasta taxa solicitata de BCR era, din punctul meu de vedere, cea mai aberanta suma de bani  (este probabil cel mai decent termen folosit pentru a caracteriza comisionul de la BCR) solicitata de o institutie de credit din Romania, prin valoare si motivatia impunerii. Asta pentru ca banca percepea acest comision si clientilor carora nu le aproba cererea de credit. “Clientii BCR vor primi numai oferte de creditare la standard european”, este una dintre propozitiile care isi simtita prezenta subtil in comunicatul de presa al Bancii Comerciale Romane. Nu pot decat sa ma intreb, fara a astepta neaparat un raspuns: ce fel de oferte de creditare primeau clientii BCR pana in acum?