In filosofia profund mioritica, dupa decembrie 1989, legile autohtone au constituit mai mereu parghii de dezvoltare intr-un mediu prietenos pentru cativa baieti cel putin norocosi, care au interpretat normele astfel incat interesele proprii sa ramana in picioare. Tot in acest fel se pot interpreta si actele normative care reglementeaza activitatea institutiilor de credit, care, de fiecare data, au pus in practica legile consolidandu-si pozitia de forta in raport cu toti clientii. Orice articol din actele normative, care parea sa aduca putina lumina in relatia banca-client, a capatat – prin priceperea juristilor educati in spirit camataresc – semnificatia favorabila institutiei de credit.

Niciodata, orice ar fi, in orice conditii, cu orice scop, prin orice metode, banca nu trebuie sa piarda. Aceasta pare a fi sintagma dupa care se ghideaza toate bancile autohtone, fara nicio exceptie.

Citeste articolul integral

In concluzie, bancile au avut nevoie de un ragaz. Pentru a-si demonstra puterea lor si slabiciunile legii!