De vreo doua-trei luni, parca ne-a invadat vestul salbatic. Nu trece saptamana fara sa aflam de un nou furt la o banca. Ma astept acum cand ma duc la banca sa vad intrand doi baieti incaltati cu ciocate, cu esarfe pe fata si cu pistoale in maine care sa strige „Banii sau viata”. Exagerez, evident, insa numarul de furturi si fraude la bancile din Romania a crescut foarte mult, mai ales de la inceputul anului acesta.

Ceea ce atrage atentie este ca nu vorbim numai de incidente provocate de persoane din afara bancilor (precum furturi si spargeri de bancomate), ci in egala masura de fraude generate de oameni angajati in banca. Daca nu ma insel, seria de jafuri a inceput in noiembrie 2007, cand un bancomat cu 80.000 de lei inauntru a fost furat dintr-o unitate Raiffeisen din Bucuresti. Anul acesta a debutat insa cu un incident si mai grav. Seful unei agentii Bancpost din Bucuresti a sustras din banca 120.000 euro pentru a-i juca la cazino, iar dupa ce i-a pierdut a incarcat sa se sinucida, aruncandu-se de la etajul 8 al unui bloc. Mai spre sfarsitul lui ianuarie, alte furturi. Unul la un bancomat BCR din Medias, de unde s-au furat 100.000 lei , iar altul la o unitate a Bancii Transilvania din Floresti (Cluj). La acesta din urma scenariul furtului a fost mai deosebit: hotii au intrat au golit casa de bani, dupa ce au au spart peretele din dreptul ei. S-au furat peste 200.000 lei. Un mizilic pe langa cele cele 2,2 mil. euro sustrase din conturile BRD de o angajata a bancii din Craiova la inceputul lui februarie. Respectiva a transferat banii in conturile unor persoane din lumea interlopa, iar BRD spune ca a recuperat aproape toata suma. Ieri presa ne-a oferit un nou titlu despre un bancher care furat de la banca la care era angajat. Omul lucreaza la o unitate Raiffeisen din Bucuresti si i-a ajutat pe alti trei complici sa lichideze un depozit de 300.000 euro al unui client al bancii.

Se numara astfel, la o scurta trecere in revista, cel putin 5 incidente in ceva mai mult de o luna. Pare a fi vorba despre un val de infractionalitate ce a lovit bancile in acest inceput de an, atat din afara, cat si din interior, pe fondul unui interes crescut al presei pentru astfel de subiecte, mai ales dupa frauda de la Societe Generale. In ritmul acesta nu mai e mult pana va aparea si la noi Whiskey Man. Daca nu tineti minte despre cine e vorba, sa va aduc aminte: un roman de origine maghiara, pe numele sau Attila Ambrus, care a comis o serie de 27 de spargeri la banci, oficii postale si de turism, cunoscut sub acest nume pentru ca obisnuia sa bea un pahar de whiskey inainte de atac. In ciuda carierei sale infractionale, Ambrus s-a bucurat de o popularitate imensa.

De fapt nu probabil, ci sigur.

Poza de mai sus e facuta vara trecuta in Orastie, insa putea foarte bine sa fie surprinsa in orice alt oras din tara. Dupa cum se observa, conditiile pentru a candida la un post de consilier de credite intr-o banca sunt minime. Explicabil, de vreme ce nevoia de personal a bancilor este foarte mare si trebuie sa tina pasul cu extinderea teritoriala. Statistica oficiala ne arata ca numai in 2007 numarul angajatilor din banci a crescut cu peste 7.500.

Un alt fenomen ce se manifesta pe piata fortei de munca din sectorul bancar este migratia personalului. Cifre exacte despre fenomen nu exista, estimarile privind amploarea lui fiind destul de variate. Unele voci spun chiar ca migratia intre banci antreneaza o patrime din personal. Daca facem o medie a estimarilor (care variaza intre 12% si 25%), ajungem la concluzia ca numarul celor care au sarit din banca in banca anul trecut a fost de peste 10.000, in conditiile in care la finalul lui 2007 erau 65.000 de angajati in banci. Bancherii spun ca migreaza cu precadere cei cu o experienta destul de redusa (1-2 ani), manati de dorinta de a avansa repede si de a castiga mai mult.

Cele doua fenomene ridica semne de intrebare asupra calitatii profesionale a unei parti a angajatilor din banci (sau bancherilor, daca e sa scurtam, desi sensul termenului nu e chiar asa de extins). Reusesc bancile se instruiasca persoanele venite din afara sistemului destul de repede si eficient, pentru a fi pregatite atunci cand vor intra in paine, mai ales ca mai nou cerintele pentru angajare sunt reduse? Un sef de banca explica ziaristilor ca in primele 6 luni un incepator in banca de abia se acomodeaza cu locul de munca. De cealalta parte exista insa presiunea extinderii teritoriale, care nu prea sta sa astepte trainingul. Noile unitati trebuie umplute cu personal si transformate rapid in masini de vandut credite. In ceea ce priveste fluctuatia, fenomenul face ca o parte din bancheri sa ajunga in niste posturi pentru care sa nu aiba (inca) experienta si competentele necesare. Se ard astfel etape din cariera, din dorinta de avansa rapid si a obtine castiguri mai mari. Problemele ce pot rezulta de la un bancher depasit de cerintele si responsabilitatile postului sunt multiple, afectand in aceeasi masura clientii si afacerile bancii.

Una peste alta, in orice companie exista oameni incompetenti. Criza de personal si fenemonele ce se manifesta pe piata muncii din sectorul bancar face insa ca numarul bancherilor „nepriceputi” sa fie mai mare decat in mod normal. Problema este cu cat mai mare.

PS: Competenti sau nu, adevarul este ca bancile nici nu au destui oameni pentru a popula sucursalele. Aceste lucru se poate observa usor daca intri in unele dintre unitati. Un scurt exemplu care-mi vine in minte imediat este unitatea BRD de la Piata Unirii. Am fost acolo de doua-trei ori la rand la sfarsitul anului trecut si de fiecare data acelasi lucru: din 3 casierii lucra numai una, si totdeauna aceeasi persoana. Iar la etajul 1, din vreo 4 birouri de consiliere erau populate maxim 2. Mi-e greu sa cred ca erau atatia oameni in concediu sau bolnavi sau la training sau la masa sau …

Am intrat si eu de curiozitate pe sectiunea BCR Student Club de pe site-ul BCR. Citisem cu cateva zile inainte intr-un comunicat de presa al bancii despre aceasta „zona dedicata in exclusivitate studentilor, clienti ai bancii“. Parea interesant ce ziceau cei de la BCR in comunicat despre acest ‘club’ online: „Este o oportunitate unica pentru tanara generatie de a construi on-line o relatie de incredere pe termen lung cu liderul sistemului bancar din Romania“.

Sectiunea respectiva insa e cam departe de obiectivul de a construi o relatie online cu studentii. Ea s-ar potrivi mai repede internetului de acum vreo 4-5 ani. Acum suntem in lumea lui Web 2.0, bloguri, site-uri cu continut generat de utilizatori, wikipedia si retele sociale on-line. Studentii sunt exact categoria care apeleaza la aceste noutati, asa ca o abordare cu instrumente invechite nu cred ca e deloc eficienta.

In fapt, BCR Student Club nu ofera decat niste premii studentilor care sunt clienti BCR (niste stick-uri de memorie, caciuli, manusi, genti…). Asa  ca acestia sunt invitati sa se „inroleze“ in club, completand un formular de contact (interesant e ca numarul de fix e camp obligatoriu, in conditiile in care multi studenti n-au asa ceva). De asemenea, BCR se angajeaza sa-i informeze permanent despre produsele si serviciile bancii. Se vorbeste si despre interactivitate, o pagina pentru „feed-back“. O accesezi, scrii ceva acolo si trimiti bancii. Nu stii insa unde se duce mesajul tau, cine il citeste, nu se publica, nu poti sa primesti la randul tau „feed-back“ din partea bancii, pentru ca nu ti se cere nici un detaliu de identificare sau unde sa-ti fie adresat raspunsul. Nu prea arata a comunicare…

In incercarea de a-i da putina culoare, BCR a introdus in sectiunea „Student Club“ si categoria diverse, unde gasesti niste modele de CV-uri, articole despre lucruri care ar putea interesa tinerii (pana acum despre Iris si Adrian Pintea, ambele luate din wikipedia), o rubrica „Stiati ca…?“, ce pare luata direct din „almanahe“, prin care merita sa treci daca vrei sa faci un joc de conquiztador. Singura parte interesanta este „Prin oras…“, unde categoria concerte este bine pusa la punct. Nu vezi toata ziua o pagina de net a unei banci anuntand concertul Iron Maiden in Romania…

In concluzie, BCR Student Club pare o initiativa ratata a bancii de a construi o relatie online cu clientii ei tineri. Acest „club“ nu face decat sa vorbeasca inca o data despre conformismul bancilor si rigiditatea cu care acestea trateaza inovatia, in special cea de pe Internet.

„Computer says noooo”… asta e poanta unui ‘sketch’ (vezi video mai sus) din serialul de comedie britanic „Little Britain” (la noi il difuzeaza TVR). Clientul intreaba daca poate sa-si ia un credit, iar angajatul bancii ii zice ca nu-i da voie calculatorul. Scurta scena este foarte amuzanta, desi pare exagerat sa spui ca in locul oamenilor din banca a ajuns sa gandeasca computerul. Consultantul britanic Chris Skinner comenteaza pe blogul sau de la Finextra ca aceasta ironie nu e departe de adevar in unele cazuri.

La noi nu s-a ajuns inca sa se faca astfel de glume pe seama bancilor (nici nu suntem englezi), dar aste nu inseamna neaparat ca unii bancherii nu se comporta astfel pe aici. In fond, bancile opereaza cam la fel peste tot, iar majoritatea bancilor de la noi vin din tari dezvoltate ale UE. Asa ca ma intreb daca au ajuns si in bancile romanesti calculatoarele sa gandeasca in locul oamenilor? Cat de implicat e factorul uman in luarea deciziilor sau e pus acolo doar sa butoneze?

Personal am si exemple pro si contra. Imediat dupa ce o banca de la noi a anuntat anul trecut ca a lansat credite dupa noile norme, m-am dus sa-mi faca o simulare pentru un credit ipotecar, ca sa vad cum s-au modificat lucrurile. Intamplarea face ca aveam pe atunci un credit la banca respectiva, la care cred ca intarziasem peste scadenta cu plata ratei. Asa ca la prima sucursala s-a „inrosit” ecranul cand i-am dat datele ca sa-mi faca simularea, iar ofiterul de credit mi-a zis ca nu-l lasa calculatorul sa treaca mai departe. Omul n-a stiut sa-mi spuna de ce ma refuza calculatorul (softul nu precizeaza si lucrul asta). Acelasi lucru si la a doua sucursala. La a treia am dat de cineva mai dezghetat. Domnisoara (era o ea), mi-a zis ca, pana le-au instalat softul cu noile norme, au primit un Excel in care erau implementate functii care faceau calculele dupa noile norme. Ceva provizoriu, pe care l-au folosit o zi sau doua. Nu era la fel de sofisticat ca programul de scoring, insa a putut sa-mi ofere o imagine a cat puteam sa imprumut in noile conditii, costuri etc.

Coincidenta, tot la aceeasi banca, dar cu vreo doi ani in urma, am dat peste un ofiter de credite care nu prea accepta sa gandeasca computerul in locul lui. Ma dusesem cu o persoana care vroia sa ia un credit de nevoi simplu, insa salariul de pe cartea de munca era mic, desi in realitate primea cu mult mai mult, si pe deasupra mai avea si un alt imprumut la care platea lunar cateva sute de mii. In aceasta situatie, calculatorul spunea ca nu se incadra pentru suma pe care vroia sa o imprumute. Asa ca ofiterul de credit a luat decizia sa scoata din calcul creditul mai vechi si astfel sa poate sa-i acorde persoanei banii de care avea nevoie.

Deci, 2 la 2. Inclina cineva balanta?

Dintr-un neica-nimeni, traderul care a dat o “gaura” de 5 mld. euro la Societe Generale a devenit, peste noapte, o vedeta de nivel mondial. Presa din toata lumea scrie despre isprava lui, ii este analizata personalitatea, matusa sa si primarul din orasul sau de bastina dau interviuri (“Nu pot sa cred ca e vorba despre micutul Jerome care locuia mai jos pe strada asta. Il stiu de cand era copil”), i-a aparut si CV-ul pe net (il gasiti aici, via www.dragosgalateanu.ro). Internetul l-a adoptat imediat ca erou. O cautare dupa Jerome Kerviel pe Google iti scoate peste 400.000 de rezultate, iar numarul creste de la ora la ora. De sambata are si blog, in care povesteste cum merg interogatoriile si alte intamplari din inchisoare . Plus un site personal www.roguefrenchbanker.com. Jerome (permiteti-mi sa-i spun pe numele mic, ca parca mi-a devenit simpatic dupa cate am citit despre el pe net) a devenit rasfatatul retelei sociale online Facebook, unde sute de membri vor sa-l salute. Peste 1.200 de oameni s-au alaturat grupului care propune sa i se acorde premiul Nobel pentru economie, iar aproape 1.000 de persoane s-au alaturat fan-clubului Jerome Kerviel. The Telegraph scrie ca site-ul Societe Generale nu mergea duminica dimineata, comentand ironic ca a picat din cauza traficului fara precedent de mare inregistrat.

Urmatorul pas este un film despre el, asa cum s-a intamplat si in cazul lui Nick Leeson, cel care a fraudat banca britanica Barings. In cazul lui Leeson, filmul s-a numit Rogue Trader, personajul principal fiind jucat de Ewan McGregor. Cred ca cei din industria filmului sunt nerabdatori sa puna mana pe povestea asta. In rolul principal ar putea sa joace Tom Cruise (pentru un mai mare success comercial) sau Daniel Day-Lewis. Pana cand va aparea pe marile ecrane, uitati-va mai jos la cateva coperti interesante de filme.

Inchis, retras, un om care nu se facea remarcat cu nimic la munca si care castiga putin (sub 100.000 euro anual), dupa cum il descrie presa, Jerome Kerviel nu are deloc alura unei vedete. Asupra ceea ce a facut si motivatiile actiunilor planeaza nenumarate incertitudini. In primul rand, ca a generat o frauda de 5 mld. euro, dar nu si-a insusit nici un ban, dupa cum declara surse din Societe Generale. Analistii si bancherii deja pun la indoiala scenariul SocGen, cum ca Jerome Kerviel a creat de unul singur o retea sofisticata, in spatele careia a “jucat” activele bancii. Valoarea fraudei e suspecta, 5 mld. euro, in timp ce SocGen a pierdut “doar” 2 mld. din criza subprime. De asemenea, pentru a inchide operatiuni de astfel de valori iti trebuie mai mult de 3 zile, dupa cum sustine banca. Se inainteaza mai multe ipoteze, printre care faptul nu a lucrat de unul singur, poate a avut complicitatea sefilor, sau chiar ca traderul este doar un tap ispasitor, in spatele caruia conducerea SocGen arunca alte pierderi. Daca se confirma ultima ipoteza, ar iesi un film nemaipomenit…

Societe Generale a anuntat ieri ca a inregistrat pierderi de 7 miliarde de euro, 2 din expunerile pe piata subprime si 4,9 provenite in urma unei fraude a unui trader al bancii. Ca atare, presedintele SocGen, Daniel Bouton a vrut sa-si dea demisia, respinsa de consiliul de administratie, insa atat el, cat si presedintele executiv, Philippe Citerne, au hotarat sa renunte la primele pe 2007 si la salariul fix pe primele 6 luni ale lui 2008. Foarte bine au facut… daca ne gandim ca in perioada asta altii au pierdut la fel de mult si au platit incasand milioane de dolari ca bonusuri. Directorul executiv de la Merril Lynch s-a despartit de banca in octombrie anul trecut, in plina criza subprime, si a plecat cu 160 milioane de dolari, iar cei de la Morgan Stanley anuntau pierderi de 9,4 miliarde dolari, pe de o parte, iar de cealalta parte cresteau bonusurile bancherilor si traderilor de top cu 18%. Cei de la Morgan Stanley spuneau ca e vorba de strategie de retentie a oamenilor de top, in fapt aceeasi care au luat deciziile care au dus la pierderi. Asa ca e bine sa vezi cum si oamenii de la varf mai platesc pentru greseli.