In toi de criza s-a dezvoltat si in tarisoara noastra apetitul romanilor pentru economisire. Bancile se intrec in oferte de produse de economisire pe o piata care la momentul actual a reusit sa o inlocuiasca pe cea de credite. Romanasul, vazand ca se ingroasa gluma cu aceasta criza s-a pus, din venitul din ce in ce mai mic, sa “agoniseasca” pentru zile negre. Reactia, desi intarziata, este una normala avand in vedere fenomenle economice care zguduie, deja de ceva vreme, lumea mica in care traim.

Totusi economisirea are picioare scurte. Remuneratiile dupa buget scad vazand cu ochii, iar cheltuielile nu prididesc in a pune presiune asupra oamenilor. Taxele din ce in mai numeroase si mai diverse precum si scumpirile care se anunta pentru inceputul lui 2011 nu vor lasa niciun banut in buzunare care sa fie pastrat sau investit in economii. Conditiile favorabile procesului de a pune bani deoparte se cam pierd in ceata. Supravietuirea cere tribut toate resursele financiare. Nici banii “de la ciorap” nu par sa fie in siguranta si pot fi folositi pentru traiul zilnic.

Bancile au oferte foarte tentante de economisire, oamenii ar avea disponibilitate pentru asa ceva, cel putin cei care nu au rate, dar elementul principal al economisirii, banii, reuseste sa ajunga din ce in ce mai rar in circuit, fapt care blocheaza intregul sitem. institutiile finaciare pot promite investitii profitabile, dobanzi avantajoase, dar daca lipseste cea mai importanta roata din angrenaj, buna functionare este imposibila.

Desi economisirea suna frumos, pentru multi, atat clienti cat si banci, ramane la stadiul de ipoteza.

OUG 50, ordonanta care a facut atat valva in relatiile client-banca, pana acum unilateral avantajoase pentru cea de-a doua parte, va starni, din nou, o serie de tulburente in zona bancara dupa ce se vor finaliza discutile pentru ultima versiune a legii. Dupa toate banuielile, tot bancile vor iesi avantajate si in urma reglementarilor prevazute, iar clientii vor iesi “cu buza umflata” din toata aceasta afacere.

Deja grupurile haiducesti de clienti nemultumiti, isi fac auzite strigatele de lupta, atat din strafundurile internetului cat si pe canalele offline. Se aud fel de fel de strategii de atac, prin care “haiducii” vor hartui putin si incet, dar sigur institutiile pe care le detesta cel mai mult, bancile. Acesti luptatori de gherila vor sa razbune toate dobanzile si taxele de administrare a conturilor pe care le-au platit romanii, deveniti la un moment dat faorte receptivi la credite, de-a lungul timpului. Principala nemultumire a protestatarilor in ceea ce priveste OUG 50 este ca legea nu se aplica si pentru clientii care au deja credite in derulare, adica si cei care au suferit pana acum, sa beneficieze de miracoleel pe care se spune ca le va face ordonanta pentru cei care, loviti de criza, reusesc din ce in ce mai rar sa ajungala banca pentru a-si plati datoriile.

Reprezentantii “haiducilor bancari” spun ca vor pune la cale raiduri rapide in care o serie de clienti isi vor exprima dorinta de a plati anticipat rata la credit, iar sumele platite in plus vor fi de ordinul a 1-2 euro. Senazational, nu? Bancile nu au voie sa refuze platile anticipateanticipate iar clientii doresc ssa-i vada pe bancheri la treaba. Pe langa raiduri, clientii vor depune  plangeri peste plangeri la Protectia Consumatorului, autoritate care va fi nevoita sa se deplaseze la banca reclama si sa dea amenda, peste amenta.

Se anunta o perioada tumultuasa in domeniul bancar. Cine va iesi, oare, cu fasul sifonat?

In perioada sarbatorilor de iarna apetitul pentru consum creste. Orice roman isi doreste brad care sa-i impodobeasca casa, bucate alese pe masa de sarbatoare, sau cadouri pentu cei dragi. O data pe an e Craciunul si, in ciuda lipsurilor materiale de peste an, tot omul vrea sa scape de griji si sa petreaca aceasta perioada magica a anului asa cum se cuvine.

Din pacate, toate acestea implica un efort financiar considerabil, iar banii au devenit din ce in ce mai scumpi la vedere si la atingere de la inceputul crizei incoace. Reducerile de salarii, concedierile si falimentele, atat din sectorul public, cat si din cel privat par sa umbreasca lumina celei mai importante sarbatori a crestinatatii, Nasterea Domnului Isus Cristos. Multi isi privesc ingroziti copiii care asteapta sa gaseasca sub brad jucaria preferata, de obicei foarte scumpa. Sufletul oricarui parinte se frange atunci cand nu poate darui copilui ceea ce isi doreste, mai ales intr-un moment special.

Pentru multi, luminile de pe brad nu se vor aprinde in aceasta perioada, fapt care completeaza peisajul sumbru al unui Craciun ciuruit de criza. In acest peisaj bacovian, bancile vin sa ofere o solutie celor care mai au norocul sa lucreze si isi pot permite sa plateasca o rata si o dobanda in lunile care vor urma: cardurile de credit. Institutiile bancare autohtone se ingesuie sa impinga sub ochii disperati ai roamnului doritor de un Craciun dupa cum spune traditia, o serie de carduri de credi care mai de care oferind avantaje posesorului. Tot ce trebuie sa faca “fericitul posesor” al unui astfel de produs bancar este sa se imbulzeasca la mall-uri si hypermarketuri, “sa se calce in pisioare” cu cei de aceeasi teapa pentru a ajunge la produsele dorite.

Toate bune si frumoase, omul cumpara, cumpara, cumpara… epuizeaza suma de pe cardul de credit cu o serie de avantaje in afara de cel care il scuteste de returnarea banilor, are un Craciun minunat, dar vine Revelionul, iar, dupa cum spune traditia, la trecerea dintre ani nu trebuie sa ai datorii daca vrei sa-ti mearga bine in noul an care ti se asterne in fata.

Desi moneda noastra nationala este frumoasa, colorata, plasticata si rezista la apa si inghet, “romanasul nu o iubeste” si nu ii acorda increderea de a-i pastra in siguranta economiile. Moneda europeana este o varianta mult mai buna atunci cand vine  vorba de a pune un banut “la ciorap”. Euro, se uita superior de la o inaltime de 4,3 lei si arata o siguranta care ii face pe multi “sa doarma linistiti” deoarece agoniseala cu greu dobandita este pe “maini” bune.

Potrivit Saptamana Financiara, depozitele in valuta ale persoanelor fizice au avansat cu 17,8% in 2010. Romanii care au reusit o bruma de agoniseala au preferat sa faca depozite in valuta, fiind speriati de fluctuatiile de curs si inflatie, elemente daunatoare care ar putea sa le dauneze grav sanatatii economiilor. Chiar daca numarl depozitelor in valuta este in crestere, numarul total de conturi intretinute de bancile autohtone este in scadere. Majoritatea oamenilor au eliminat rezervele pentru a amana cat pot mai mult efectele negative ale crizei.

2010 a fost un an foarte prost in ceea ce priveste economiile. Doar aproximativ doua treimi din cei care puneau de-o parte in 2009 au mai reusit sa faca acest lucru si in acest an. Explicatie e pe cat de simpla pe atat de trista si ne lovim cu ea zi de zi – scaderea veniturilor si crestera cheltuielilor zilnice il lasa pe romanul mediu fara nici un banut in exces pe care ar putea s-al puna “la ciorap”. Vremuri grele, nu gluma!

Bancilor le convine ca “noocosii” care reusesc sa economiseasca prefera euro si ii incurajeaza cu dobanzi atractive, chair daca este vorba de filiale ale unor banci puternice din Europa care ar avea acces la resurse in euro mai ieftine. In acelasi timp, dobanzile pentru leul “fioros” sunt in scadere, fapt care descurajeaza orice temerar si-ar dori sa-si plaseeze economiile lei. Pe langa instabilitatea monedei nationale, dobanzile cu tendinta descendenta ii taie imediat apetitul oricarui “pofticios” de lei.

Bancile sunt, in conditiile actuale, cei mai importanti agenti imobiliari de pe piata. De la inceputul crizei au reusit sa execute silit o serie de proprietati imobiliare care au reprezentat garantii pentru credite si nu intentioneaza sa se opreasca aici, dorind sa-i execute silit pe toti datornicii. Numarul de bunuri imobiliare care ajung in proprietatea bancilor este in continua crestere.

Chiar si in aceste conditii, bancherii stramba din nas la varianta de a vinde proprietatile imobiliare la preturile actuale. Nu cumva sa avantajeze cumparatorul dornic de a achizitiona o locuinta. Ei asteapta primavara, trezirea naturii la viata, revenirea pasarilor calatoare din tarile calde si dezmortirea economiei autohtone pentru a putea pune piata garantiile imobiliare la preturi care sa le asigure un profit frumusel.

Institutiile financiare nici nu sunt presate de vanzarea bunurilor imobiliare executate silit. Bancherii spun ca nu exista inca piata pentru asa ceva. Abia dupa Paste conditiile pietei vor fi favorabile si va incepea sa apara cererea. Relaxarea cu care abordeaza bancherii aceasta problema este data de controlul pe care si l-au asigurat pe piata imobiliara. Ei sunt reprezentantii ofertei dar si al oportunitatilor de finantare. Asteaptao crestere a preturilor pentru a reusi “sa impuste doi iepuri dintr-o lovitura”: pe de-o parte vor obtine un profit frumusel din vanzarea propriu-zisa a garantiilor imobiliare pierdute de proprietari, iar de de alta parte vor castiga si din valori ridicate a creditelor imobiliare pe carele vor acorda.

Viitorul se anunta roz pentru banci care se regasesc din nou, intr-o situatie din care nu au cum sa piarda. Institutiile financiare vor centra si vor da cu capul pe piata imobiliara, trebuie doar sa apara clientii eligibili pentru credite.

Deoarece se afla in imposibilitatea de a plati salariile si pansiile din sectorul public, Trezoreria va avea nevoie, pentru a-si onora obligatiile de vreo 5 miliarde de lei lunar, cel putin pentru primele sase luni ale lui 2011. Din suma estimata de catre specialistii ING, vor trebui sa fie platite si unele credite care ajung la scadenta.

Nevoile de finantare pentru 2010 vor fi foarte greu acoperite. judecand dupa evolutia valorii imprumuturilor lunare contractate de stat s-a situat la o medie de 3 miliarde de lei.  Exceptie de la aceasta medie a fost luna noiembrie cand s-a reusit atragerea unei finantari de 4,4 miliarde de lei, deoarece statul a oferit randamente mai bune la obligatiunile emise. Specialistii spun ca, desi prinmentinerea unuirandament ridicat, statul ar putea atrage sumele necasare satisfacerii nevoilor imediate, aceste randamente nu vor putea fi mentinute.

Bancile din Romania dispun de lichiditati in exces, dar nu par foarte nerabdatoare sa sara in ajutorul statului. Isi mentin reticenta de a acorda credite pentru sectorul public, dar si pentru cel privat, tendinta oarecum normala avand in vedere instabilitatea economica instalata in Romania.

Anul 2011, ca tot ne apropiem de el cu pasi repezi, nu se anunta a fi unul de revenire economica si iesire din criza, ci unul de alunecare spre adancimi intunecoase si inca nedescoperite de om ale unei crize fara sfarsit. Guvernul, oricat s-ar “screme” nu reuseste sa gaseasca o solutie, cat de mica pentru a si produce ceva pentru sustinerea bugetului. Toate fortele carmuitoare se indreapta spre contractarea de noi credite si jecmanirea populatiei prin impunerea de noi taxe.

Demne de “cascadorii rasului” sunt declaratiile prin care romanilor haituiti si privati de drepturi li se promit mariri salariale in 2011. Mirosul anului electoral se simte deja.

In alta ordine de idei, in minunata zi de 26 noiembrie 2010, timisorenii au ramas fara caldura si apa calda deoarece regia de termoficare a orasului CALOR, are datorii catre furnizorul de combustibil, iar alimentarea cu aceast combustibil absolut necesar a fost sistata.

Pe langa toate acestea, nici la fotbal nu suntem buni. Ultimul sa nu uite sa stinga lumina!

Conform Guvernatorului BNR, bancile din Romania ar trebui sa se simta vinovate si sa-si faca procese de constiinta deoarece iscusitii carmaci au reusit sa acumuleze o datorie imensa. Pentru o imagine mai clara, datoria acestei “guri de rai” se ridica la aprope 90 de miliarde de euro, fapt care dovedeste un apetit imens pentru credite al guvernelor care s-au succedat din 1990 incoace. Trebuie precizat ca regimul comunist a lasat un mare zero in dreptul sumei datorate de Romania.

In continuarea discursului sau, Isarescu aluneca usor spre invinovatirea oamenilor si a bancilor, spunand ca, in mare parte, datoria se regaseste in sistemul privat care a demonstrat, la randul sau un mare apetit pentru credite. Odata ce au avut acces liber la aceste instrumente de finantare, oamenii s-au imbulzit sa apuce fiecare cat poate duce, iar bancile, bucuroase ca vand le-au dat produsele dorite, bineinteles rezervandu-si dreptul de a stabili niste conditii nefavorabile pentru clientii abia iesiti de sub umbra comunista si dornici de imbogatire rapida, chiar si pentru o perioada scurta.

Fiecare roman a luat cat cat a putut si nu a intarziat sa si cheltuie banii pentru indeplinirea viselor de o viata. Masina noua si straina, mobila modulara, televizoare color cu telecomanda, fiecare dupa posibilitati si dupa nevoi arzatoare. Numai intre 2007 si 2009 s-au cumparat peste un milion de masini noi in valoare totala de 17 miliarde de euro, majoritatea achizitionate prin diferite metode de finantare. Mai tarziu, dar nu mult mai tarziu o mare parte din cumparatori s-au gasit in imposibilitatea de a-si mai plati ratele si s-au trezit fara masina mult dorita in fata blocului.

Bancile au stimulat aceasta indatorare excesiva stimuland spre indatorare. Creditele erau acordate foarte usor, fiecare avand voie sa sa aiba rate de pana la 80% din venituri. Bancile au dat dovada de o lipsa totala de viziune asupra efectelor pe care acest val de credite ar putea sa o aiba, fiind concentrate doar pe realizarea unui profit pe termen scurt.  Bancherii au profitat de naivitatea unei societati dezinformate, care nu stia regulile capitalismului si modul in care functioneaza un sistem bancar sanatos.

Efectele naivitatii oamenilor si a lacomiei bancilor le putem simti din plin in fiecare zi sub numele oribil de “recesiune economica”.

Sursa: BankingNews

ANPC (Autoritatea Nationala pentru Protectia Consmatorilor) nu a stat pe ganduri si, in vremuri tulburi si agitate in jurul deja vedetei internationale, OUG 50/2010 declara cu mandrie, prin vocea vicepresedintelui sau, Samuel Calota, ca a verificat si a amendat deja majoritatea bancilor din Romainia care au indraznit sa nu respecte prevederile “de aur” ale unui produs fabricat in Laboratorul Secret pentr Fabricat Ordonante din subsolul Guvernului.

Operatiunea de control a fost una fulger, desfasurata timp de o luna, mai exact, octombrie. Valoarea totala a amenzilor aplicate pentru diverse nereguli constatate in legatura cu aplicarea, ca la carte, a OUG 50/2010 a ajuns la impresionanta suma de 100 miliarde de lei vechi. Nimic de spus, Guvernul a reusit sa incaseze o suma ” frumusica”  la bugetul ciuruit in doar o luna, trimitand “haita” sa pradeze si sa aduca inappoi tot ce le iese in cale si poate fi valorificat.

Acelasi Samuel Calota motiveaza public aplicarea amenzilor: “Legea spune, in forma actuala, sa nu redenumesti comisioanele, sa nu unesti comisionul de risc cu cel de administrare”.  Bancile care au cutezat sa nu respecte rigorile legii au fost aspru penalizati.

Dupa negocieri si imprumuturi de la FMI si de la forurile europene, taieri de cheltuieli bugetare de fatada si o harababura totala pusa in opera de “minunatii conducatori”, Statul a ajuns la capatul listei celor dispusi sa-l imprumute pentru a-si acoperi “gaurile negre” din buget mult mai spectaculoase si cu efecte mult mai devastatoare pe termen scurt decat cea descoperita de NASA.

Deoarece reprezentantii statului au realizat ca activitatea de negociere a oportunitatilor de finantare nu este pe Pamant pentru a-si baga ei nasul, au lasat scena libera pentru specialistii BNR care trebuie sa ajunga la o intelegere avantajoasa pentru ambele parti, astfel incat, Ministerul Finantelor sa poata dispune de banii necesari pentru a acoperi cheltuielile bugetare pana la sfarsitul anului, adica banii pentru mini-salariile bugetarilor, pensii si cateva prime grase de Craciun plasate strategic.

In acest sens, reprezentantii celor mai importante banci care actioneaza pe piata romaneasca au fost chemati la masa tratativelor pentru a-si exprima pretentiile in cazul unei colaborari cu statul. Aceasta prima intalnire a avut ca scop doar studierea partenerilor de negociere. In contextul in care Ministerul Finantelor nu mai are resursele pentru a supravietui pana la sfarsitul anului in conditiile in care finantarea externa a fost amanata, iar urmatoarea transa de bani de la UE va veni abia la sfarsitul lui ianuarie 2011 bancile au zarurile in mana. Aflat intr-o situatie disperata, statul se vede nevoit sa imprumute de pe piata interna, fapt care ofera reprezentantilor bancilor avantajul de a face regulile jocului.

In aceste discutii, BNR-ul va trebui sa-si joace cu foarte mare iscusinta rolul de mediator spre binele nostru, al tuturor. Noi si urmasii urmasilor nostrii vom fi cei care vor plati aceste credite.

Dupa o asteptare lunga, in timpul careia rabdarea a fost o virtute incontestabola, va prezentam, doamnelor si domnilor partea a doua din superproductia documentara “The Crisis of Credit Visualised”. Pentru a va completa imaginea asupra crizei, asezati-va confortabil in fata calculatoarelor acasa, la serviciu intr-un colt ferit de vederea sefului sau in fotoliul preferat din propria sufragerie si lasati sa vi se deruleze in fata ochilor, filmul de mai jos. Vizionare placuta!