Am scris in martie 2007 pe blogul personal (www.choni.ro) un articol despre cum va arata, in opinia mea, clasamentul primelor cinci banci la finalul anului 2008. Spuneam atunci ca acest top va fi format astfel: 1. BCR, 2. BRD, 3. Banca Transilvania, 4. Bancpost, 5. Raiffeisen Bank. Imediat, au sosit comentarii postate on-line sau comunicate verbal. Aproape toti cei care si-au dat cu parerea despre previziunile mele m-au luat peste picior, considerand ca sunt un poet visator sau semnatar de articole puerile, cu iz de mica barfa in scara blocului. Cele mai multe obiectii erau legate de faptul ca nu am inclus si UniCredit Tiriac Bank in acest clasament, banca ce va ocupa pozitia a treia. Interesant este ca una dintre opinii suna cam asa: “Cati destepti pe lumea asta. Ma refer la scumpii bancherasi, care se dau grande aici. Bai baieti si daca acest “cornel dinu” are dreptate? Daca va fi asa cum spune el? Probabil o sa-i spunem Oracolul din Balcesti. Ca n-avem cum sa zicem ca e super economist, doar nu a analizat atent lucrurile”. Acum, dupa ce am vizionat topul bancilor la finalul lui 2007, realizez ca s-ar putea sa nu fiu departe de adevar, in conditiile in care diferenta dintre Raiffeisen Bank (locul 3) si Banca Transilvania (locul 4) este foarte mica, de numai 0,8 puncte procentuale. Daca va fi asa, inseamna ca sunt Oracolul de Balcesti pentru domeniul bancar. Am incercat si la fotbal, dar nu mi-a iesit cum ii iese lui Dumitru Dragomir. Va prezint in continuare, comentariu postat pe data de 15 martie 2007. Astept si acum parerile voastre.

“Top 5 in 2008

Primele cinci locuri din sistemul bancar romanesc sunt disputate, dupa parerea mea, de sapte institutii de credit – BCR, BRD, Raiffeisen Bank, UniCredit Tiriac Bank, Banca Transilvania, Bancpost si Alpha Bank, care au sanse mai mari sau mai mici de a intra in Top 5 la finalul anului 2008. In privinta primelor doua pozitii se poate spune ca lucrurile sunt destul de clare: BCR si BRD sunt tintuite bine si nu par a fi in situatia de a fi surclasate. Mai jos – pentru locurile trei, patru si cinci – trecerea timpului poate aduce in prim-plan surprize de proportii. Prima ar fi ca este foarte probabil ca Raiffeisen Bank sa piarda locul trei, in conditiile in care cota de piata proprie se diminueaza vazand cu ochii. In functie de dimensiunea acestei scaderi si de nivelul cresterii inregistrate de principalii competitori – Banca Transilvania (acum pe locul 5 cu 4,7%), Bancpost ( locul 6 cu 4,5%) si Alpha Bank (locul 7 cu 4,2%), Topul 5 din 2008 ar putea arata altfel. Eu cred ca acest clasament va arata astfel:

1. BCR

2. BRD

3. Banca Transilvania

4. Bancpost

5. Raiffeisen Bank

Este foarte posibil sa ma insel, in conditiile in care sunt sigur ca diferentele dintre pozitiile 3, 4 si 5 vor foarte mici. Voi ce credeti?”

Guvernatorul BNR face de fiecare data deliciul presei cu modul in care explica pe intelesul tuturor mecanismele macroeconomice. Ieri, la Forumul Financiar Central si Est European, Isarescu avea ce avea cu masinile, ca tot le utiliza in exemplificarile despre riscurile unei cresteri economice prea rapide.

Prima: Ritmul rapid de crestere (in primul trimestru a depasit 8%) este justificat, in conditiile in care Romania are de recuperat multe decalaje fata de statele UE, zice Isarescu, dar vine si cu o atentionare. Cica economia e ca o masina care merge cu viteza pe drum catre un obiectiv. Dar atentie la drum, ca s-ar putea sa aiba gropi, si bine nu-i va fi masinii daca da in ele cu viteza.

A doua oara, guvernatorul vrea sa evidentieze riscul de supraincalzire al economiei, in conditiile unei cresteri prea rapide. Economia e tot o masina, care incearca sa-si forteze motorul sa accelereze peste capacitate. Degeaba tot vrea, ca motorul nu ii va da mai multa viteza, ci doar mai mult fum.

Pana acum situatia sta undeva intre “nu-i rau” si “binisor”. Masina nu scoate fum (cel putin nu inca!), si nici n-a dat foarte rau in vreo groapa mare, sa-si rupa vreo roata si sa-si piarda directia.

In prima parte a anului 2005, Banca Transilvania a initiat un proiect inovator si, cu adevarat, curajos. Banca isi propunea lansarea unui produs destinat IMM-urilor la fiecare trei luni pana la sfarsitul lui 2007, finalitatea campaniei urmand a “transforma” institutia de credit in “Banca nr. 1 pentru IMM-uri”. In fapt, proiectul Bancii Transilvania a fost construit in jurul acestui slogan cu impact total.

Dupa trei ani de la lansarea oficiala a programului, o analiza atenta asupra parcursului Bancii Transilvania ne arata ca “Banca nr. 1 pentru IMM-uri” a fost mai mult o strategie, decat un obiectiv. Era practic singura sansa de a se impune pe piata. O banca mica, fara istoric, nu ar fi avut nici o sansa in competitia interna decat in conditiile in care s-ar fi facut vazuta si auzita. Cum nu avea bani prea multi de investit in campanii agresive de marketing, singura sansa pentru ea o constituia identificarea unei solutii de efect care sa o propulseze in centrul atentiei.

Solutia de efect nu a facut din Banca Transilvania numai o banca galagioasa, ci si un deschizator de drumuri. Institutia de credit a reusit, capacitand resurse, dedicatie si munca sustinuta, sa revigoreze o nisa de piata pe care nici o alta banca nu se incumeta sa-si canalizeze atentia. Inventand si inovand, Banca Transilvania a schimbat perceptia micilor intreprinzatori fata de ideea de credit pentru afacere si a “convins” aproape toate celelalte institutii bancare ca si pe acest segment este o paine serioasa de mancat. Dincolo de aceste merite morale incontestatibele de care se bucura, banca de la Cluj a marcat si la capitolul cota de piata, ajungand in primele patru banci din Romania.

Din pacate “Banca nr. 1 pentru IMM-uri” nu pare a mai fi o tinta pentru Banca Transilvania, care de altfel in ultimele aparitii in mass-media cu ocazia lansarii ultimelor produse specializate si-a schimbat discursul. Sloganul “Banca nr. 1 pentru IMM-uri” a iesit definitiv din vocabularul bancherilor de la Cluj, facand loc unei sintagme cu un mesaj mai ponderat: “prima optiune pentru micii intreprinzatori”.

Banca Transilvania lasa impresia ca s-a oprit, agatand armele in cui pentru ca vanatoarea s-a terminat. De fapt, institutia si-a atins scopul: acela de a fi intre primele banci din tara noastra. De ce nu continua lupta? Are potential pentru a fi in adevaratul sens al cuvantului “Banca nr. 1 pentru IMM-uri”?

Dupa Ghetea la inceputul anului, acum si Treichl vine si ia pozitie impotriva creditului in valuta, intr-un interviu acordat ZF. Seful Erste se declara total impotriva creditului de consum in valuta („Creditul de consum in valuta chiar este o prostie”), si vrea ca BNR sa intervina si sa-l franeze la maxim, urmand ca imprumuturile de consum sa fie acordate doar in lei. Seful CEC si al ARB, Radu Ghetea, propusese la randul sau ca persoanele fizice sa se imprumute numai in valuta in care castiga. Cum majoritatea castiga in lei, si imprumuturile ar trebuie luate atunci tot in lei.

Revenind la Treichl, omul spune ca a discutat deja cu guvernatorii bancilor centrale si Romania si Ungaria, unde creditele de consum in valuta constituie o problema, precum si BCE, si crede ca exista o probabilitate destul de mare ca in 6 luni sa se ia o decizie privind franarea cat mai mult posibil a creditului in valuta. „Cele mai mari probleme cu creditarea in valuta sunt in Romania si Ungaria. Ambele tari trebuie sa aiba un interes major in a frana acest fenomen care afecteaza capacitatea bancilor centrale si a guvernelor de a controla deficitul extern si inflatia”, spune Treichl. Seful Erste se declara si impotriva creditelor exotice, desi recunoaste ca Erste a apelat la ele pe unele piete pentru a-si creste cota de piata, ceea ce fac de fapt si bancile de la noi care acorda astfel de credite. Vezi aici Volksbank, OTP, Piraeus, Credit Europe Bank sau Bancpost.

Desi apeleaza argumente precum reducerea deficitului si a inflatiei, pozitia sefului Erste fata de creditul de consum in valuta este putin cam ipocrita. Asta pentru ca, alaturi de CEC, BCR ar fi marele castigator in urma unei masuri radicale impotriva creditului de consum in valuta. Creditul de consum in valuta chiar este o problema la noi, insa nu trebuie uitat obiectivul care guverneaza orice actiune a unui bancher comercial: profitul.

Presupun ca reactiile in interiorul mediului bancar la adresa lui Treichl sunt aceleasi ca cele aparute dupa ce seful CEC si-a facut publica pozitia fata de creditul in valuta: „Cind era la Alpha Bank nu mai sustinea sa se dea numai credite in lei”.

In urma cu vreo doua luni, directorul general adjunct al BRD, Sorin Mihai Popa, atragea atentia asupra unui aspect cunoscut de toata lumea, despre care insa se vorbeste mai putin: lipsa de transparenta in prezentarea datelor financiare. Fiecare jucator utilizeaza standardele de raportare care ii convin cel mai mult, unii prezinta cifrele pe intreg grupul din care face parte banca, altii doar pe banca, indicatorii sunt calculati astfel incat sa arate cel mai bine, nu sunt prezentati indicatori de eficienta a bancii, multi jucatori mizeaza pe nivelul activelor si cota de piata, desi externalizarea creditelor le reduce relevanta. In afara de BRD, Banca Transilvania si Carpatica, listate la bursa, celelalte banci sunt libere sa prezinte ce date vor si sa jongleze cu cifrele. Asa ca, de multe ori, rezultatele isi pierd din relevanta.

Acum, ca am ajuns spre finalul lui martie, aproape toate bancile si-au prezentat datele financiare ale anului trecut. Ieri au trimis un comunicat cu rezultatele pe 2007 si cei de la Piraeus Bank, unul dintre jucatorii foarte dinamici anul trecut, iar cifrele transmise te trimit cu gandul direct catre problemele reclamate de directorul adjunct BRD. Lipsesc, ca la majoritatea bancilor, indicatorii de eficienta. Cifrele comunicate insa te fac sa ridici din sprancene de uimire si sa crezi ca-s din alt film. Scrie in comunicat: „Activele administrate de banca au atins, la aceeasi data (n.r. sfarsitul anului 2007), 2,9 miliarde EUR”. Pai nu-i cam mult? Am luat rapid cifrele comunicate de Volksbank, ING, CEC si Banca Romaneasca pentru comparatie (rezultatul il puteti vedea in tabelul de mai jos), din care ar rezulta ca Piraeus a depasit ING bank la nivelul activelor.

„Vom mentine acelasi ritm de dezvoltare alert si vom continua sa investim masiv in dezvoltarea bancii, astfel incat sa ne atingem obiectivul de a incheia anul 2008 in topul celor mai importante 10 banci din Romania”, declara in comunicat Stavros Lekkakos, Presedinte si CEO, Piraeus Bank Group Romania. Deci nu sunt inca intre primele 10, desi conform cifrei comunicate pentru active, obiectivul s-a realizat deja si Piraeus ar trebui sa fie undeva pe 10, daca nu chiar pe 9, inaintea CEC. Asta dupa ce la final 2006 era pe 18, cu active de 570 mil. euro. Realitatea ar putea sa ne arate ca e de fapt vorba despre activele intregului grup (banca, leasing, securities si asigurari) sau poate cifra cuprinde si creditele externalizate.

Sursa cifrelor: comunicatele bancilor, declaratiile de anul acest ale presedintilor de banca

Un pas catre transparentizarea pietei, cel putin in ceea ce priveste activele, a facut BNR anul trecut, cand a publicat situatia acestora la 31.12.2006, pe fiecare jucator. Masura nu a fost bine primita de bancherii comerciali, care au criticat BNR pentru publicarea acestor date. Asa ca Banca Nationala a renuntat la a mai face publice cifrele.

Am ales un titlu tampit pentru a ilustra starea precara in care se afla sistemul sanitar din Romania. In fapt, aceasta combinatie ciudata de cuvinte – folosita de unul dintre centrele private de diagnostic si analiza din Romania (GRAL Medical) pe post de slogan – este absurda in conditiile in care “miracol” inseamna un fenomen iesit din comun, iar “sanatatea” este starea fizica si fiziologica normala a unui organism. In mod clar, cei care au ales acest slogan s-au confruntat cu o dureroasa lipsa de inspiratie, insa daca ne rupem de sensurile stricte ale cuvintelor alese putem accepta ca mesajul are o tenta alegorica. “Miracolul sanatatii” este o metafora, iar substratul prinde bine in peisajul romanesc, unde “Moartea domnului Lazarescu” reda fidel amorteala, absurdul, zbuciumul si agonia societatii noastre.

Rapus in cotidian de maratonul dintre cariera si familie, interactiunea cu lumea medicala poate fi cu adevarat socanta. Si asta chiar daca uneori, tangential, prin informatiile venite pe diverse canale media, faci cunostinta cu sistemul sanitar Made in Romania! Atunci cand esti in postura omului ce are nevoie de spital, ca pacient sau insotitor, afli ca lumea in care traim este bolnava pentru ca locul unde s-ar putea implini este suferind. Beteag si neputincios, sistemul sanitar parca nu mai are puterea de a vindeca, ci de a rascoli ranile. Stiu ca exagerez si ca lucrurile nu sunt chiar asa, deoarece exista medici exceptionali, care fac minuni, dar nu pot inchide ochii in fata grotescului ce te copleseste cand intri intr-o unitate medicala. Spitalele din Romania arata jalnic. Monstri de caramida si beton sunt adevarate focare de infectie, iar daca fizic ai puterea sa nu cedezi in fata agentilor patogeni, psihic nu ai cum sa nu ramai macar un pic sensibilizat de “supuratiile vizuale”. Daca nu ai vedea in fiecare salon cate o icoana si nu ai auzi “Tatal nostru” murmurat de cate un om ai putea spune ca aceste sandramalele ce poarta nume de spitale au fost uitate de Dumnezeu.

Este o tortura, in adevaratul sens al cuvantului, toata acea perioada pe care un om suferind o petrece intre peretii scorojiti sau superficial varuiti ai unui spital de la noi. Dincolo de boala de care incearca sa se lepede, “pacientul roman” este nevoit sa treaca si peste alte obstacole. Chircit de durere in patul de fier ruginit, bolnavul pare a se piti de ochii celorlalti. Amalgamul de trairi si sentimente accentueaza starea de disconfort si durere. Simte umilinta, frustrare, mizerie, zbucium, singuratate, excludere, amaraciune, suferinta, agonie. Apoi simte nimicul si tacerea. Un om care si-a petrecut cateva zile intr-un spital din Romania are nevoie, dincolo de perioada de convalescenta, de cateva zile bune de terapie psihica.

Nu mai este nici un secret faptul ca sistemul sanitar – resemnat in fata saraciei lucie si neputincios in fata microbienilor (a se citi businessmani de clasa!) devoratori de bani publici – mai lupta cu boala bazandu-se numai pe maiestria doctorilor, conditionata cateodata, din pacate, de “atentia” aratata buzunarului de la halat. Nu sunt medicamente, nu exista aparatura performanta decat in cateva spitale, nu sunt seringi, medicii tineri si asistentele parasesc tara (pe buna dreptate!) sedusi de salariile din tarile occidentale…

Am cochetat in ultima vreme, in multe randuri, cu cateva dintre unitatile medicale din Bucuresti. Multumesc lui Dumnezeu, oamenii pe care i-am insotit sunt mai bine acum, insa i-am simtit pe ambii frustrati si abatuti. Sunt doi oameni, care au contribuit temeinic la asigurarile de sanatate, decenii la rand, iar acum cand acei bani ar fi trebuit sa le garanteze un tratament decent s-au dovedit a fi lasi. I-au lasat la greu, inghesuindu-se in buzunarele mari si largi ale democratiei romanesti, aflata in anestezie totala pentru ca baietii buni sa poata opera in voie.

Am scris despre dezastrul in care se afla domeniul medical din Romania pentru a va semnala faptul ca aceasta realitate crunta si cruda nu mai poate fi trecuta cu vederea. Medicina are nevoie de ajutor. Al nostru al tuturor! Inclusiv al bancilor -  companii private care aloca anual sume importante pentru diverse actiuni caritabile. Cred ca in momentul de fata singura sansa pentru sistemul sanitar o constituie initierea unor programe de responsabilitate sociala, care ar putea contribui la modernizarea spitalelor.

In contextul nemultumirilor tot mai vizibile formulate de bancheri fata de functionarea Asociatiei Romane a Bancilor (ARB), aparitia unui nou organism – Asociatia Analistilor Financiar Bancari din Romania (AAFBR) – pare cel putin bizara. Nu putini au fost cei care au vazut o legatura intre cele doua “intamplari”. Este clar ca principalele obiective ale noii asociatii – recunoasterea statutului juridic de analist financiar-bancar si constituirea unui scenariu in consens asupra principalilor indicatori macroeconomici – sunt extrem de importante, insa n-ar fi putut fi realizate tot in cadrul Asociatiei Romane a Bancilor, prin instituirea unei comisii de lucru? Daca ne uitam mai departe pe ceea ce au transmis membrii AAFBR, cum ca asociatia isi propune sa contribuie la imbunatatirea cadrului legislativ financiar-bancar si la dezvoltarea culturii financiar-bancare romanesti, lucrurile incep sa se complice si mai mult. Nu se ocupa si ARB de aceste deziderate? Daca ar fi sa privesti simplist, ai putea spune ca BCR, BRD si Raiffeisen Bank (3 dintre fondatorii AAFBR fiind economistii sefi din cadrul celor mai mari banci din Romania) lupta pe mai multe fronturi pentru aceleasi cauze.

In ultima vreme, opinia publica este invadata de interviuri, declaratii, opinii, pareri si critici ale guvernatorului Bancii Nationale, Mugur Isarescu. Nu vreau sa fac in nici un fel referire la continutul cuvantarilor, ci ma opresc numai la intensitatea acestora, mai ales in conditiile in care este recunoscuta deja zgarcenia orala cu care ne obisnuise domnul Isarescu. Brusc, romanii primesc aproape zilnic cate un mesaj de la guvernator, mai ceva decat din partea unui politician. De ce oare? Este situatia economica atat de grava, incat guvernatorul simte nevoia sa devina un actor principal al filmului mioritic denumit chiar de domnia sa “Vorbaria inutila, trancaneala nationala”?

De altfel, faptul ca Mugur Isarescu vorbeste mai mult ca de obicei a fost observat si de ministrul de Finante, Varujan Vosganian, care – satul de atacurile furibunde indreptate catre Guvern – ii subtilizeaza ideea ca ar fi cazul sa-si vada de treburile lui. “Nu mai vreau ca guvernatorul sa-mi atraga atentia”, zice Vosganian, amintind ca banca centrala trebuie sa fie preocupata de propriile politici, nu de cele ale Ministerului de Finante. „Eu, in locul guvernatorului, m-as sfii sa devin un analist in problemele Ministerului de Finante, pentru ca BNR are de luat propriile reflectii in legatura cu politica pe care o duce, si eu, in mod public, nu am facut niciodata referire la adresa politicii BNR“, a spus Vosganian.

Ideea ca Mugur Isarescu critica pe toata lumea fara se uite in propria ograda a fost sustinuta si Florian Libocor, economist sef la BRD, care a precizat la un seminar ce a avut loc la Predeal ca guvernatorul penalizeaza greselile facute de altii, insa niciodata nu vorbeste deschis si despre iesirile din decor ale Bancii Nationale. “De ce nu recunoaste guvernatorul ca Banca Nationala a gresit anul trecut, cand a scazut prea mult dobanda de politica monetara?, s-a intrebat retoric Libocor.

Cred ca cel mai bun raspuns pentru aceasta intrebare il constituie faptul ca bancile nu-si dau interesul pentru ca asociatia lor sa fie un organism similar celor existente in alte state (mai civilizate!). Daca ar fi sa fiu mai rau, as putea spune ca de fapt nici nu-si doresc acest lucru. Dan Popa de la Business Standard puncteaza pe blogul personal cateva exemple de preocupari ale asociatiilor bancare din Franta, Canada sau Belgia (vezi aici).

Nu cred in varianta cum ca Radu Gratian Ghetea, presedintele ARB, poarta toata vina pentru inertia Asociatiei Romane a Bancilor. In fapt, cei care acuza (BRD) au un reprezentant in Consiliul de Administratie al acestei entitati in persoana domnului Petre Bunescu, care ocupa functia de vice-presedinte. Formuland un discurs critic la adresa Asociatiei nu faci altceva decat un fel de autocritica.

Am auzit ca la seminarul organizat de BRD la Predeal, Patrick Gelin a precizat atunci cand s-a aratat dezamagit de eficienta ARB ca ceea ce spune este “off the record”. Sa-mi fie cu iertare, insa nu faci asemenea declaratii in fata a zeci de reprezentanti ai mass-media decat daca vrei ca ele sa ajunga in fata publicului larg. Altfel nu are sens.

Se vede treaba ca exista disensiuni in sanul ARB, iar micile sau marile divergente de opinii au inceput sa treaca dincolo de usile institutiei.

Am intrat si eu de curiozitate pe sectiunea BCR Student Club de pe site-ul BCR. Citisem cu cateva zile inainte intr-un comunicat de presa al bancii despre aceasta „zona dedicata in exclusivitate studentilor, clienti ai bancii“. Parea interesant ce ziceau cei de la BCR in comunicat despre acest ‘club’ online: „Este o oportunitate unica pentru tanara generatie de a construi on-line o relatie de incredere pe termen lung cu liderul sistemului bancar din Romania“.

Sectiunea respectiva insa e cam departe de obiectivul de a construi o relatie online cu studentii. Ea s-ar potrivi mai repede internetului de acum vreo 4-5 ani. Acum suntem in lumea lui Web 2.0, bloguri, site-uri cu continut generat de utilizatori, wikipedia si retele sociale on-line. Studentii sunt exact categoria care apeleaza la aceste noutati, asa ca o abordare cu instrumente invechite nu cred ca e deloc eficienta.

In fapt, BCR Student Club nu ofera decat niste premii studentilor care sunt clienti BCR (niste stick-uri de memorie, caciuli, manusi, genti…). Asa  ca acestia sunt invitati sa se „inroleze“ in club, completand un formular de contact (interesant e ca numarul de fix e camp obligatoriu, in conditiile in care multi studenti n-au asa ceva). De asemenea, BCR se angajeaza sa-i informeze permanent despre produsele si serviciile bancii. Se vorbeste si despre interactivitate, o pagina pentru „feed-back“. O accesezi, scrii ceva acolo si trimiti bancii. Nu stii insa unde se duce mesajul tau, cine il citeste, nu se publica, nu poti sa primesti la randul tau „feed-back“ din partea bancii, pentru ca nu ti se cere nici un detaliu de identificare sau unde sa-ti fie adresat raspunsul. Nu prea arata a comunicare…

In incercarea de a-i da putina culoare, BCR a introdus in sectiunea „Student Club“ si categoria diverse, unde gasesti niste modele de CV-uri, articole despre lucruri care ar putea interesa tinerii (pana acum despre Iris si Adrian Pintea, ambele luate din wikipedia), o rubrica „Stiati ca…?“, ce pare luata direct din „almanahe“, prin care merita sa treci daca vrei sa faci un joc de conquiztador. Singura parte interesanta este „Prin oras…“, unde categoria concerte este bine pusa la punct. Nu vezi toata ziua o pagina de net a unei banci anuntand concertul Iron Maiden in Romania…

In concluzie, BCR Student Club pare o initiativa ratata a bancii de a construi o relatie online cu clientii ei tineri. Acest „club“ nu face decat sa vorbeasca inca o data despre conformismul bancilor si rigiditatea cu care acestea trateaza inovatia, in special cea de pe Internet.