Maine, 1 februarie, anul de gratie 2011, fiecare dintre noi va pune mana de la mana pentru a plati 77 de milioane de euro, suma reprezentand dobanda la imprumutul luat de la FMI in primavara anului 2009. La acea vreme, autoritatile statului, prin vocea carmaciului sef, Traian Basescu, ne spuneau pe un ton calm ca tara noastra nu va fi vreodata lovita de zbuciumul economic mondial. Avem de toate, sa ne ajunga, dar nu ar strica si un imprumut de la FMI, doar ca sa fim in randul lumii si pentru ca bunastarea noastra sa nu bata la ochi.

Toata distractia abia acum incepe. Cele 77 de milioane de euro sunt doar incalzirea pentru ceea ce ne paste in acest an, cand va trebui sa platim si sa nu ne mai oprim dobanzi la FMI. Valoare totala a dobanzilor este de 303 milioane de euro, suma frumusica, nu?

Sa ne imaginam ca am trecut cu bine peste 2011, suntem deja in 31 decembrie, ne pregatim pentru Revelionul 2012, ultimul daca ar fi sa dam crezare unor sceptici, dobanda a fost platita, rasuflam usurati, avem pe masa toate bunatile si privim increzatori spre un an mai bun. Dar 2012 vine cu scadenta pentru plata datoriei de 13 miliarde de euro, suma si mai frumoasa decat maruntisul de 303 milioane euro platit in 2011.

Ceea ce ne mai linisteste esta ca cea mai mare parte a banilor de la FMI au intrat in rezerva BNR, asa ca nu au fost fluturati pe diverse “fantezii”, sau cel putin asa umbla vorba prin targ.

Marti, presedintii de banci se aduna, cu mic, cu mare la masa in capul careia va sta insusi Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. Nimeni nu poate refuza o asemenea onoare, iar cei care lucreaza in bransa isi vor lua costumele bune (greu de ales deoarece sigur garderoba bancherilor este foarte vasta), isi vor lacui pantofi, isi vor face nod dublu la cravata, butonii la mansetele camasii si vor porni festiv spre masa bancherului sef.

Isarescu ii va astepta in prag, ceremonios si oficial ca de obicei, vor servi un apritiv inainte de a se aseza in jurul mesei, unde vor asorta cu felurile alese de mancare, subiecte arzatoare din piata si viata bancara a Romaniei. Vor identifica probleme, vor gasi solutii, vor scoate tara din criza sau vor debloca creditarea in timp ce o ploaie de arome le vor dezmierda papilele gustative. Langa o mancare aleasa, servita cu un vin bun, rezolvarea oricarei probleme existente in sistemul bancar va fi floare la ureche pentru mesenii de vaza ai Guvernatorului.

Aceasta este prima intalnire din acest dintre presedintii bancilor si Isarescu, asa ca, nu vor lipsi urarile de bine pe care cele doua parti si le vor adresa reciproc, dar si sperantele intr-un an in care banii sa curga rauri, rauri, prin aceeasi tara care se zbate ca pestele pe uscat pentru a-si recapata suflul de odinioara. Dar totul se va rezolva dupa aceasta intalnire.  Pana la urma nu se pot lua decizii bune pe stomacul gol.

Clientii bancilor, incarcati de rate pe care nu le mai pot duce, au vazut in OUG 50 “lumina de la captul tunelului”, “miracolul salvator” sau mana intinsa a divinitatii care a decis sa ajute omenirea. Nu demult era o adevarat nebuie presarat cu proteste organizate de grupuri de haiduci care, la cea mai mica urma de speranta s-au grupat in cete sau grupuri de rezistenta pe internet. Din adapostul internetului, strigau, huleau si amenintau bancile cu actiuni hotarate prin care isi vor castiga dreptatea.

Curajosi, aceste grupuri de “haiduci” au pornit o serie de procese impotriva bancilor la care erau datori. Multi ajunsesera la fundul sacului odata cu reducerile de salarii din sectorul bugetar sau restructurarile din domeniul privat si s-au dedicat, trup si suflet, actiunilor de protest. Tragica situatie, dar majoritatea acestor protestatari uita ca au imbratisat, fara sa se uite la implicatii, creditele oferite cu atata bunavointa de banci in perioada de varf a acestor produse.

Avantul s-a stins progresiv, odata cu procesele pe care “haiducii” au cam inceput sa le piarda si sa se trezeasca, pe langa rate, si cu o nota de plata pentru cheltuielile de judecata. Orice “distractie” costa pe lumea asta, pana si joaca de-a procesul si cautare a dreptatii. De curand s-a prabusit inca o reduta a clientilor nemultumiti. Tribunalul Bucuresti a decis sa nu ofere castig de cauza reclamantilor, obligandu-i astfel la plata unor cheltuieli de judecata de 100.000 de lei.

“Instanta a hotarat sa respinga cererea reclamantilor (oamenilor din grup), admitand plata cheltuielilor de judecata cerute de BCR, in suma de 100.000 lei”, declara una dintre liderele grupului de protestatari.

Presedintele Romaniei a pus gand rau banilor castigati cu “sudoarea fruntii de romani”. Traian Basescu spune ca niciun venit nu va scapa de impozitare deoarece toate scutirile au fost facute in interes electoral. Situatia aceasta nu mai poate continua. Fiecare roman, indiferent de natura venitului pe care-l obtine, fi el ajutor social, ajutor de caldura sau despagubire in cazul unei calamitati naturale, va plati, fara discutie, o cota parte la stat.

Cu ocazia acestei amenintari lansate de primul om in stat nu putem sa observam altceva decat disperarea autoritatilor, doborate de criza. In visteria statului este un mare gol pe care, lipsiti de orice fel de solutii viabile, guvernantii incearca sa le umple din buzunarele populatiei. Dupa mediul privat si bugetari, vine si randul celor cu o situatie financiara precara sa plateasca dari catre stat.

Declaratia lui Traian Basescu citata de Money.ro: “Categorii pe care vrem sa le aducem la vot, nu le supunem impozitarii, le evitam. In tarile civilizate, orice venit, cat de mic, se impoziteaza. Nu mai putem continua pe ideea scutirilor din interes electoral.”

Dupa succesele rasunatoare ale programelor Prima Casa 1 si 2, Guvernul se pregateste pentru lansarea unei noi superproductii de la care se astepata relansarea pietei imobiliare. Din studiourile de productie ale Guvernului iese cea de-a treia parte a progrmaului Prima Casa, productie care ar trebui sa le intreaca din toate punctele de vedere pe cele doua precedente si ar fi trebuit sa atraga ca un magnet tinerii doritori de locuinta proprie pe la ghiseele bancilor. Este oare posibil ca odata cu lansarea noului program sa ne trezim simplu si fara formalitati complicate, adeverinte peste adeverinte, dosare peste dosare si cereri peste cereri cu banii in buzunar si in cautarea casei visurilor?

Prima Casa 3, va si adoptata maine prin Hotarare de Guvern. Carmacii se vor aduna si vor ridica maina la unison pentru adoptarea noului program, astfel incat sa poate dormi linistiti cu gandul ca au realizat o binefacere pentru poporul flamand dupa locuinte. Bineinteles, pentru a evita monotonia, in programul nou nout au fost introduse unele modificari care il fac unic sub soare. A fost introdusa o garantie suplimentara care impune celui imprumutat sa-si puna la bataie conturile, astfel incat, in cazul in care, la un moment dat nu va mai putea sa-si plateasca ratele banca si statul se pot “infrupta” dupa voie din respectivele conturi. Asa s-au gandit “mintile luminate” ca vor protejate in cazul unei neplati a creditului, de parca omul care nu mai achita constiincios ratele ar avea conturile bancare doldora de galbeni.

Mai sunt si prevederi avantajoase pentru imprumutat. Acesta poate cere reesalonarea creditului, recalcularea ratelor in functie de alta valuta, sau chiar rescadentare. Foarte bune modificari, daca se si aplica dupa litera legii. Ramane de vazut.

Daca va doriti sa intrati in hora Prima Casa 3, pregatiti dosarele sa fiti primii la banca. De data aceasta statul a coborat plafonul de garantare fata de anii anii trevuti, asa ca vor fi acordate si mai putine credite.

De ce nu? In primul rand pentru ca orice ar spune unul sau altul tot mai bine e sa ai lucrul tau. Esit sigur ca-l poti folosi dupa bunul plac, dar ai si grija ca acesta sa fie intretinut cum se cuvine astfel incat sa aiba o durata de viata cat mai mare. Nu cred ca ar putea avea cineva vreo obiectie in acest sens.

Acelasi principiu se aplica si atunci cand vine vorba de sectorul bancar. Ai banca ta, ai putere, stabilitate financiara si o serie de avantaje de care nu te-ai bucura vreodata daca ai “face banking” cu un strain. In cazul unei eventuale privatizari a CEC Bank, economia Roamaniei ar avea mult de suferit, nu ca acum ar fi foarte vioaie si sanatoasa, dar totusi. Semnalul de alarma este dat de Robert Rekkers, Presedintele Bancii Trnasilvania, care spune sus si tare pentru Saptamana Financiara: “Criza a demonstrat ca nu este bine sa fii la mana bancilor straine, care pot oricand sa-si retraga investitiile. E bine ca Romania sa aiba si institutii de credit autohtone, care sa sprijine economia, cu conditia ca acestea sa fie conduse eficient si sa aiba o strategie clara.”

Procesul de privatizare al CEC Bank era aproape de a se incheia, dar a fost oprit n 2006 deoarece cumparatorul a peste 69% din actiunile bancii, de catre grecii de la National Bank of Greece. Tranzactia a fost oprita, deoarece reprezentantii din partea romana au  considerat oferta de 560 de milioane de euro una modesta. In prezent nu exista intentia din partea autoritatilor de a mai vinde.

CEC Bank a ramas de stat, dar s-a lasat cu un reranding intensiv care da rezultate foarte bune. Banca devine din ce in cemai solida si se asteapta o crestere semnificativa in urmatoarea perioada.

E greu sa n-ai, dar e si mai greu sa ai. Guvernul Elvetiei a inceput sa tremure in fata francului care devine din ce in ce mai puternic pe zi ce trece.  Ingrijorati de impactul negativ pe care aceasta apreciere „salbatica” a monedei  nationale pentru ecoomia tarii, conducatorii au convocat o sedinta de urgenta la care au participat reprezentantii patronatelor si sindicatelor din domenii cheie, cum ar fi cel bancar, exportul , industria si sindicatele pentru a discuta despre urmatorii pasi care urmeaza sa fie facuti pentru a salva neutra Elvetie de la un zbucium economic.

Aprecierea accelerata a francului elvetian este provocata de trend-ul general manifestat printre investitori de a plasa sume importante in aceasta directie. Multi consultanti financiari sunt de parere ca miscarea de a cumpara in acest moment franci elvetieni este una recomandata. Investitorii asculta sfaturile si merg „sa stea la coada” cand se dau franci. Cererea foarte mare este factorul care stabilste cursul.  Acum, cand cererea este mare, francul impresionat de popularitatea sa isi permite, ba chiar isi doreste, sa nu se vanda ieftin.

O moneda puternica nu este neaparat un punc forte pentru o economie sanatoasa. Multe sectoare au de suferit. De exemplu, exportatorii ofera produse mai scumpe care, in ciuda calitatii, devin necompetitive. De asemenea, turismul Elvetiei are de suferit. Preturile din ce in ce mai mari alunga turistii spre alte destinatii mai accesibile.

Efectele aprecierii francului elvetian pot fi simtite si in afara granitelor tarii. Chiar si in Romania, cei care s-au lasat momiti de super ofertele la credite in franci elvetieni au acum de platit rate semnificativ mai mari decat in momentul contractarii creditului. Unele rate la creditele in moneda elvetiana in 2007 au ajuns acum sa fie duble.

Cu toate ca traim vremuri grele pe aceste meleaguri, romanii gasesc resursele necesare sa mai puna si “pentru zile negre”. Chiar daca economisesc sume modeste, in medie 7% din venitul lunar,  roamnii se gandesc sa-si asigure viitorul, in limita posibilitatilor. Datele privind comportamentul de economisire a romanilor provin dintr-un studiu amplu, care cuprinde 10 tari, realizat de catre ING si prezentat de Mediafax zilele trecute.

Vestea parea extrordinara, chiar daca nivelul economiilor era cam cel mai mic dintre cele inregistrate in restul de 9 tari incluse in studiu. Titlul mai ales, care anunta glorios ca romanii pun “la ciorap” lunar 7% din venitul lor, dupa care articolul incepe spunand despre asigurarile, fondurile de pensii si fondurile de investitii in care oamenii aleg sa-si plaseze bruma de economie. In prima faza, fara a privi putin mai atent, parca ma cuprindea entuziasmul si senzatia de bunastare si siguranta, ajungand chiar sa cred ca reusesc sa raman, la finalul lunii cu cei 7%.

La un moment dat, entuziasmul s-a stins brusc gandindu-ma oare cum au reusit cei de la ING sa adune aceste informatii. Bineinteles, au ales luat portofoliul de clienti, au ales un esantion reprezentativ din randul celora care au produse de economisire, i-au impartit in procente, dupa care i-au intrebat cam care ar fi suma lunara pe care o directioneaza spre aceste produse.

Frumos studiu si foarte bine documentat. Nota in care a fost transmisa informatia pare a nu se potrivi. Generalizeaza ignorand faptul ca foarte multi romani nu au conturi bancare si nu stiu cu ce “se mananca” un fond de investitii sau unul de pensii private. Nu toti romanii economisesc 7% din veniturile lunare ci doar clientii ING care au produse de economisire.

O intrbare care ne vine in cap ori de cate ori introducem bucata de plastic branduita de banca in care ne-am pus increderea sa ne gestioneze banii, in locasul special amenajat al al acelor aparate denumite generic bancomate. Bineinteles, suntem constienti ca pentru fiecare operatiune efectuata cu ajutorul acestor mijloace moderne, banca isi ia un comision “simbolic” exprimat printr-un procentaj din suma retrasa. Nimic nu e gratuit pe lumea asta, de ce ar fi retragerea propriilor bani obtinuti cu sudoarea fruntii?

Ce-i drept, sumele percepute de banci pentru aceste retrageri de numerar nu sunt exorbitante, atata timp cat ne limitam operatiunile la bancomatul bancii de care “apartinem”, iar daca reusim perfomanta de a cere bani de la aparatul unei alte banci, sumele care ni se scurg din cont devin semnificative. Majoritatea bancilor percep o suma fixa in momentul in care este introdus in sistemul lor un card strain, pe langa procentul din suma retrasa. Cei de la BCR, spre exemplu si-au stabilit un comision de 4,5 lei pentru retragerea de la bancomatele din reteaua proprie cu un card emis de alta banca, plus 0,75% din suma retrasa. Astfel, la 100 de lei, comisionul bancii este in jur de 5 lei, ceea ce plaseaza BCR pe un loc fruntas in topul celor mai scumpe banci.

Si BRD se incumeta sa adopte comisioane consistente, dar mult mai mici ca BCR, cel putin la retragerile de numerar cu un card “strain”. Fiecare astfel de operatiune il va costa pe utilizator un comision fix de 2,5 lei si 0,5% din suma retrasa, in cazul in care este fericitul posesor al uni card de debit in lei. La cardurile in caluta comisioanele au potentialul sa usture si mai tare, asa ca, pazea!

Cei mai norocosi utilizatori de carduri bancare sunt studentii, pensionarii si unii bugetari. Acestia isi pot retrage banii absolut gratuit, ceea ce le poate asigura economie lunara frumusica.

Oare nu ar fi mai bine ca aceste comisioane sa fie incluse in salariul brut, alaturi de procentele pentru asigurari sociale, sanatate si alte minuni? Pana la urma si comisioanele bancare sunt o cheltuiala care ne este impusa. Cred ca sunt foarte putin cei care au optat cu entuziasm sa le fie virate salariile intr-un cont de debit accesat prin card bancar. Multi s-au trezit pur si simplu in aceasta situatie. Este doar o gluma, bineinteles.

Ultima emisiune de obligatiuni scoasa la licitatie de catre Ministerul de Finante a fost un succes rasunator. Bancile de pe piata locala s-au inghesuit sa cumpere, iar visteria nationala este acum “captusita” cu inca 1,08 miliarde de lei. Obligatiunile au un termen de trei ani si un randament de 7,12%, in scadere fata de emisiunile precdente. Licitatia este doar prima dintr-o serie de sase care vor avea loc in primele trei luni din 2011 si se urmareste obtinerea a 13 – 15 miliarde de lei.

Suma adunata cu ocazia acestei licitatii este dubla fata de cele mai optimiste previzini ale finantistilor, mai ales ca la ultima actiune de acest gen, statul a reusit sa stranga doar 500 de milioane de lei frumosi. Pentru a preveni o eventuala scadere a apetitului bancherilor autohtoni pentru astfel de investitii, Ministerul de Finante a mai programat o licitatie care va avea loc luni, cand se spera sa se obtina 800 de milioane de lei.

Se pare ca, la inceput de an, satul are noroc la credite. De aceea, detinatorii fraielor puterii de pe aceste meleaguri se concentreaza si pe obtinerea acordului de 3,6 miliarde de dolari cu FMI, mai bine zis, a centurii de siguranta care sa intre in conturile BNR doar in cazul in care vor aparea probleme deosebite. Totusi, aceiasi carmaci au promis celor de la FMI, noi reduceri de personal si masuri de austeritate in schimbul “centurii de siguranta”.

Noi credite, noi rate de platit pentru urmasii urmasilor nostrii.