Pe tot parcursul anului trecut, moneda noastra nationala, utila in orice situatie, la piata pentru a cumpara rosiile mult dorite, la supermaket pentru a aduce in propriul frigider salamul cel de toate zilele sau la non-stopul din colt pentru a ne satisface nevoia vicioasa pentru tigari sau ciocolata la ore tarzii din noapte, a avut un curs apropae stabil in raport cu mai puternicul confrate european, intre 4,2 – 4,3 de “regi ai animalelor” puteau oricand sa tina locul cu succes unui euro.

Ne obisnuiseram deja cu acest curs care venea in mod absolut natural in minte de fiecare data cand mai aveam de platit cate o rata la multitudinea de credite pentru nevoi personale pe care le contractasem in perioada de glorie si prosperitate economica a Romaniei capitaliste, Dintr-o data, fara nici cel mai mic avertisment, taras grapis, leul a inceput sa se aprecieze in fata monedei europene. Totusi nu e inca momentul pentru aruncatul sepcilor in aer, pentru chiotele de bucurie si pentru destuparea sampaniei. Aceasta apreciere nu este rezultatul unor strategii bine gandite care au destelenit economiaastfel incat aceasta sa inceapa sa duduie din toti rarunchii.

Aprecierea este una fragila impinsa de la spate de inflatie, care a depasit 10%. In aceste conditii, cursul stabil si dobanzile mari oferite pentru investitii in lei unor entitati neinteresate de preturile de consum au asmutit leul care, fioros afiseaza un ranjet asemanator unei fiare haituite, nu unui pradator redutabil.

Platitorul de rate in euro, poate rasufla usurat, aprecierea monedei nationale nu il afecteaza. Mai ult, il dezavantajeaza. Inflatia mare si grasa ii inghite tot mai mult din venituri.

Bancherii nu vad cu ochi prea buni economia Romaniei in anul care tocmai ni s-a deschis in fata ochilor. Mai mult, spun ca tarisoara noastra va cam ramane codasa prin regiune in ceea ce priveste ritmul cresterii economice. Sa fie oare acesta un motiv de ingrijorare?

Cele mai optimiste previziuni ne indica o crestere economica sensibila de 1,5% dupa jumatatea anului, dar bancherii nu sunt intocmai deacord cu aceste cifre. Specialistii bancii grecesti Eurobank EFG, actionar majoritar al Bancpost, confirma pentru Saptamana Finaciara optimismul previziunilor legate de “avantul fulgerator” pe care economia romaneasca si-l va lua in 2011. Ce-i drept, suntem la inceput de an, moment in care trebuie sa gandim pozitiv si sa privim inainte cu optimism, sa nu ne naruim sperantele inainte de a incerca sa facem un pas inainte pentru a vedea daca gheata e destul de puternica sa ne tina. Totusi, o nota de realism nu ar strica pentru a atenua efectele unei eventuale dezamagiri.

Pentru a nu ne culca pe o ureche si pentru a nu ne imbata cu optimism si gandire pozitiva, sa aruncam o privire peste gard, la vecini, a caror capra, nu numai ca nu crapa, dar are toate sansele sa sparga piatra recesiunii in patru. Astfel, economia Poloniei va creste cu 3,8%, cea a Ucrainei cu 4,5%, iar Turcia o va lua la goana cu o crestere de 5%.

Datorita acestei cresteri fragile, leul va tremura din toate incheieturile si va deveni din ce in ce mai slab in 2011, desi spre sfarsitul anului, cursul se va stabiliza la 4,35 lei pentru un euro. Instabilitatea mediului politic si lipsa unei directii clare in ceea ce priveste politica economica, vor contribui, probabil, la o crestere economica neglijabila.

Bineinteles, acestea sunt doar previziuni. Au trecut doar patru zile si inca nu am avut timp sa digeram sarmalele de la Craciun si bunatatile de pe masa de Revelion pentru a putea avea la o gandire analitica lucida.

Aho aho, copii si frati… Da, am ajuns cu bine in 2011, cu cele cateva kilograme in plus pe care nu le puteam nicicum lasa in anul care tocmai ni s-a scurs printre degete. Sanatosi si rumeni in obraji, pornim increzatori in cele 12 luni in care nu putem sa speram decat la cele mai frumoase urari pe care le-am primt si le-am transmis ca niste unde de denergie positiva spre toate punctele cardinale.

Acestea fiind spuse, cei de la Finante si-au revenit rapid dupa succesiunea de petreceri si dupa starea de beatitudine data de buna dispozitie impusa de sarbatorile de iarna, si-au luat sacii goi in spinare, sorcova in mana dreapta si au pornit din poarta-n poarta sa ureze numai de bine bancilor de pe ulita. Acest demers de mentinere a traditiilor este unul mai mult decat laudabil daca nu ar fi avut in spate un scop pur financiar. Colindatorii finantisti spera sa adune din sorcovit intre 13 si 15 miliarde de lei, bani care le sunt necesari pentru trebile zilnice din primul trimestru al anului de gratie 2011.

Statul va organiza in cel mai scurt timp nici mai mult, nici mai putin de sase licitatii pentru vanzarea de obligatiuni si unsprezece pentru vanzarea de certificate de trezorerie cu o scadenta mai mare de trei ani. Anul trcut, statul a reusit sa adune prin aceleasi mijloace 41,1 miliarde, mai putin cu 10 miliarde decat isi propusese deoarece unele emisiuni nu au fost distribuite complet sau au fost anulate.

In acest an, licitatille vor incepe inca din ianuarie si se vor succeda fulgerator astfel sa se reuseasca strangerea cat mai rapida a sumelor necesare.

Dupa aceste prime semne, se pare ca 2011 va continua in nota impusa de 2010, doar ca in acest nou an statul va trebui sa-si onoreze obligatiile pentru titlurile a caror scadenta se apropie. Sa nu uitam ca in 2011 trebuie pregatit si terenul pentru anul electoral 2012. Va fi nevoie de o serie de cheltuieli suplimentare pentru a convinge poporul ca economia este pe drumul cel bun, ca incepe sa duduie si ca situatia este sub control.

Legea poate fi incalcata de oricine. Totul sta in puterea pretului corect. De la subtilizarea unui corn cu sare de pe raftul magazinului mixt, pana la cele mai mari infractiuni  de evaziune fiscala din istorie, cel care trebuia sa raspunda in fata legii a avut intotdeauna o arma care il facea invincibil, banul.

Teoria se aplica si in cazul de evaziune fiscala in care Deutche Bank era acuzata ca, prin inginerii financiare complexe ar fi prejudiciat considerabil statul. Pana la urma institutia financiara a ajuns la o intelegere cu Departamentul de justitie al SUA prin care se obliga la plata a 553 milioane de dolari pentru ca faptele care au depasit sensibil limitele legale sa fie date uitarii.

Autoritatile americane au acuzat banca germana ca intre 1996 si 2002 ar fi oferit clientilor din SUA o serie de produse bancare prin care i-a ajutata sa se sustraga de la plata datoriilor catre stat. Valoarea totala a pagubelor inregistrate de visteria SUA a fost de 5,9 miliarde de dolari.

Pentru multele miliarde de euro pe care le-a fraudat Deutche Bank, institutia financiara germana va trebui sa plateasca doar o compensatie simbolica de putin peste jumatate de miliard, nesemnificativ in comparatie cu sumele obtinute. Asta de lovitura.

Conform unor surse guvernamentale citate de Financiarul, noul acord al Romaniei cu FMI prevede sume de 5-6 miliarde de euro, cu posibilitatea de extindere a sumei contractate pana la 8 miliarde de euro, in cazul in care situatia economica o impune sau daca vreo nevasta a unui factor de decizie din fruntea tarii vede, prin vitrinele de la milano niste “lucrusoare” dragute, numai bune de facut cadou celei mai bune prietene cu ocazia sarbatorilor sau a zilei de nastere. O prietena adevarata trebuie pretuita si cadorisita asa cum se cuvine, nu?

Cum Romania este tara paradoxurilor survenite intre vorba si fapta, in timpul ultimelor zile acoperite de nameti, Primul Ministru, maretul Emil Boc ne anunta de deasupra de nori ca 2011 va fi anul in care Romania se va scutura bine, chiar atat de bine incat va reusi sa azvarle criza economica de pe spate, criza care ii suge nemiloasa sursa vietii. In discursul sau, Boc, plin de sine incerca sa ne explice, in naivitatea lui, ca 2011 va fi amintit in istorie ca fiind anul celui mare reveniment economic din istoria recenta a tarii. Oricat de mult am dori sa dam crezare vorbelor Primului Ministru, daca ne uitam in jur nu pra avem cum. Situatia nu da niciun sem ca ar fi pe cale de indreptare. Mai mult, apar si aceste informatii, inca neconfirmate oficial, despre valoarea impresionanta a noului imprumut de la FMI, “centura de siguranta”, pardon!

Totusi exista si o speranta ca nu ne vom impovara si mai tare. Banii nu ajung in Romania pana cand FMI nu considera ca acest lucru va fi absolut necesar. Nu vor intra la bugetul de stat si nu vor fi folositi la plata salariilor si pensiilor, nefiind astfel victme sigure ale apetitului de a cheltui bani imprumutati al Guvernului.

“Centura de siguranta” sau nu anul 2011 nu arata deloc bine din punct de vedere economic. Speram macar sa avem vreme frumoasa!

In aceste vrmuri tulburi, bancile nu prididesc in a acumula bunuri imobiliare tot mai multi bani prin visterii. In mod normal, ar fi un moment bun sa dezghete creditarea pentru a porni miscarea de rotatie a rotilor zimtate care ar trebui sa asigure precizia si eficienta functionarii unei economii sanatoase. Din pacate, acest proces nu pare sa aiba sanse de a demara in tromba, cel putin in viitorul apropiat.

Cauza: spuraindatoraea populatiei si schimbarea politicilor de creditare ale bancilor. Daca inainte de criza, volumul de credite acordate crestea pe zi ce trece, acum, odata cu scaderea veniturilor atat din sectorul privat, dar mai ales din sectorul public, se inregistreaza o alta crestere, cea a restantelor la creditele luate in perioada de glorie. Acest fapt ii determina pe bancheri sa devina mult mai precauti cui, cand si cati bani imprmuta. Este preferata o strategie conservatoare care evita cu desavarsire riscul. Bancile prefaera “sa stea pe bani” decat sa acorde credite populatiei care abia reuseste sa se mentina pe o linie de plutire.

Desi romanii sunt indatorati pana peste cap, nivelul creditelor neaose romanesti este mult mai mic fata de cel inregistrat in restul tarilor europene, chiar si decat nivelul inregistrat in Ungaria, Polonia, Bulgaria sau Cehia. Cu toate acestea diferenta dintre veniturile medii pe cap de locuitor din aceste tari si Romania, precum si o politica agresiva de creditare adoptata de banci au dus populatia catre aceasta stare de supraindatorare.

Saptamana Financiara aminteste despre un studiu al FNI, realizat in 2006, inainte de acceptarea Romaniei le UE. Acel studiu a realizat o serie de previziuni care s-au dovedit a fi foarte corecte referitoare la efectele pe care le-ar putea avea acceptarea Romaniei in marea familie europeana: “Cresterea speran­te­lor cu privire la salturi rapide ale venituri­lor pe cap de locuitor poate fi dauna­toare in sine, prin faptul ca incurajeaza populatia sa cheltuiasca peste posibilitati (pe baza veniturilor vii­toare), conducand astfel la cres­te­rea gradului de indatorare a consu­ma­torilor si la expansiunea nesuste­na­bi­la a consumului”.

Pana “va rasari soarele si pe strada noastra” creditarea ramane blocata. Pana cand bancile nu se vor convinge ca veniturile populatiei vor ajunge la un nivel care sa asigure un nivel de trai peste medie se vor gandi serios la varianta deblocarii creditelor. Bancile nu se dezmint de la principiul de baza, cel de a da bani doar celor care aduc dovezi ca nu au nevoie de ei.

Semne “bune” anul are. Guvernul nu vrea sa ne ia pe nepregatite asa ca, a lansat o serie de zvonurimai mult sau mai putin credibile cu privire la o noua schimbare a Codului Fiscal. Un lucru e clar: veniturile statului sunt in scadere, criza se adanceste, iar toate asa-zisele solutii anti-criza nu par sa fi avut efect. Reducerea cheltuielilor bugetare, majorarea taxelor existente si inventarea de noi pretexte pentru a mai scoate si ultimul banut din buzunarul contribuabilului nu au reusit sa astampere setea de bani a Roamniei care sta pe la colturi “cersind” imprumuturi de la institutiile financiare globale.

Maestrii in finante de la Guvern si-au propus sa cheltuie anul acesta, doar din TVA cu 7,2 miliarde de lei mai mult, in conditiile in care TVA-ul de 25% ar trebui sa devina istorie incepand de la 1 ianuarie. Cel putin asa ne tot trambiteaza: masurile anti-criza luate de Guvern vor inceta de la 1 ianuarie, iar totul va reveni la la normal. Bogatia si prosperitatea se vor asterne peste plaiurile mioritice odata cu primii ghiocei.

Cum de la vorba la fapta este “cale lunga sa ne ajunga”, ne asteapta un an si mai auster. Incasarile la buget vor continua sa scada, deoarece o majorare a taxelor si a accizelor, va determina o crestere a preturilor, de unde va rezulta o scadere a consumului. De unde oare va rasari cresterea economica si iesirea din criza in 2011? La orizont nu se vede nimic promitator, doar niste vorbe in vant emise de o serie de oameni si institutii care par sa fi scapat demult situatia de sub control.

In toi de criza s-a dezvoltat si in tarisoara noastra apetitul romanilor pentru economisire. Bancile se intrec in oferte de produse de economisire pe o piata care la momentul actual a reusit sa o inlocuiasca pe cea de credite. Romanasul, vazand ca se ingroasa gluma cu aceasta criza s-a pus, din venitul din ce in ce mai mic, sa “agoniseasca” pentru zile negre. Reactia, desi intarziata, este una normala avand in vedere fenomenle economice care zguduie, deja de ceva vreme, lumea mica in care traim.

Totusi economisirea are picioare scurte. Remuneratiile dupa buget scad vazand cu ochii, iar cheltuielile nu prididesc in a pune presiune asupra oamenilor. Taxele din ce in mai numeroase si mai diverse precum si scumpirile care se anunta pentru inceputul lui 2011 nu vor lasa niciun banut in buzunare care sa fie pastrat sau investit in economii. Conditiile favorabile procesului de a pune bani deoparte se cam pierd in ceata. Supravietuirea cere tribut toate resursele financiare. Nici banii “de la ciorap” nu par sa fie in siguranta si pot fi folositi pentru traiul zilnic.

Bancile au oferte foarte tentante de economisire, oamenii ar avea disponibilitate pentru asa ceva, cel putin cei care nu au rate, dar elementul principal al economisirii, banii, reuseste sa ajunga din ce in ce mai rar in circuit, fapt care blocheaza intregul sitem. institutiile finaciare pot promite investitii profitabile, dobanzi avantajoase, dar daca lipseste cea mai importanta roata din angrenaj, buna functionare este imposibila.

Desi economisirea suna frumos, pentru multi, atat clienti cat si banci, ramane la stadiul de ipoteza.

OUG 50, ordonanta care a facut atat valva in relatiile client-banca, pana acum unilateral avantajoase pentru cea de-a doua parte, va starni, din nou, o serie de tulburente in zona bancara dupa ce se vor finaliza discutile pentru ultima versiune a legii. Dupa toate banuielile, tot bancile vor iesi avantajate si in urma reglementarilor prevazute, iar clientii vor iesi “cu buza umflata” din toata aceasta afacere.

Deja grupurile haiducesti de clienti nemultumiti, isi fac auzite strigatele de lupta, atat din strafundurile internetului cat si pe canalele offline. Se aud fel de fel de strategii de atac, prin care “haiducii” vor hartui putin si incet, dar sigur institutiile pe care le detesta cel mai mult, bancile. Acesti luptatori de gherila vor sa razbune toate dobanzile si taxele de administrare a conturilor pe care le-au platit romanii, deveniti la un moment dat faorte receptivi la credite, de-a lungul timpului. Principala nemultumire a protestatarilor in ceea ce priveste OUG 50 este ca legea nu se aplica si pentru clientii care au deja credite in derulare, adica si cei care au suferit pana acum, sa beneficieze de miracoleel pe care se spune ca le va face ordonanta pentru cei care, loviti de criza, reusesc din ce in ce mai rar sa ajungala banca pentru a-si plati datoriile.

Reprezentantii “haiducilor bancari” spun ca vor pune la cale raiduri rapide in care o serie de clienti isi vor exprima dorinta de a plati anticipat rata la credit, iar sumele platite in plus vor fi de ordinul a 1-2 euro. Senazational, nu? Bancile nu au voie sa refuze platile anticipateanticipate iar clientii doresc ssa-i vada pe bancheri la treaba. Pe langa raiduri, clientii vor depune  plangeri peste plangeri la Protectia Consumatorului, autoritate care va fi nevoita sa se deplaseze la banca reclama si sa dea amenda, peste amenta.

Se anunta o perioada tumultuasa in domeniul bancar. Cine va iesi, oare, cu fasul sifonat?

In perioada sarbatorilor de iarna apetitul pentru consum creste. Orice roman isi doreste brad care sa-i impodobeasca casa, bucate alese pe masa de sarbatoare, sau cadouri pentu cei dragi. O data pe an e Craciunul si, in ciuda lipsurilor materiale de peste an, tot omul vrea sa scape de griji si sa petreaca aceasta perioada magica a anului asa cum se cuvine.

Din pacate, toate acestea implica un efort financiar considerabil, iar banii au devenit din ce in ce mai scumpi la vedere si la atingere de la inceputul crizei incoace. Reducerile de salarii, concedierile si falimentele, atat din sectorul public, cat si din cel privat par sa umbreasca lumina celei mai importante sarbatori a crestinatatii, Nasterea Domnului Isus Cristos. Multi isi privesc ingroziti copiii care asteapta sa gaseasca sub brad jucaria preferata, de obicei foarte scumpa. Sufletul oricarui parinte se frange atunci cand nu poate darui copilui ceea ce isi doreste, mai ales intr-un moment special.

Pentru multi, luminile de pe brad nu se vor aprinde in aceasta perioada, fapt care completeaza peisajul sumbru al unui Craciun ciuruit de criza. In acest peisaj bacovian, bancile vin sa ofere o solutie celor care mai au norocul sa lucreze si isi pot permite sa plateasca o rata si o dobanda in lunile care vor urma: cardurile de credit. Institutiile bancare autohtone se ingesuie sa impinga sub ochii disperati ai roamnului doritor de un Craciun dupa cum spune traditia, o serie de carduri de credi care mai de care oferind avantaje posesorului. Tot ce trebuie sa faca “fericitul posesor” al unui astfel de produs bancar este sa se imbulzeasca la mall-uri si hypermarketuri, “sa se calce in pisioare” cu cei de aceeasi teapa pentru a ajunge la produsele dorite.

Toate bune si frumoase, omul cumpara, cumpara, cumpara… epuizeaza suma de pe cardul de credit cu o serie de avantaje in afara de cel care il scuteste de returnarea banilor, are un Craciun minunat, dar vine Revelionul, iar, dupa cum spune traditia, la trecerea dintre ani nu trebuie sa ai datorii daca vrei sa-ti mearga bine in noul an care ti se asterne in fata.